Recenzie: Designing your life de Bill Burnett și Dave Evans

În ultima vreme, am încercat să schimb câteva elemente semnificative, iar Designing your life mi-a părut că are capacitatea să dea o mână de ajutor. Nu sunt o fană acărţilor inspiraţionale, cărţilor care promit că îţi vor schimba viaţa, însă apreciez ideile, modalităţile noi de organizare, o perspectivă la care nu m-am gândit anterior. După ce am extras ideile principale, mă descurc să rezolv situaţiile personale, nu simt nevoia să mă îndrume altcineva.

Conştientizarea şi curiozitatea sunt cadrele mentale specifice unui designer, iar pentru a atinge acea fericire despre care tot vorbim, un om ar trebui să facă designul unui vieţi (sau a unei componente din viaţă- sănătate, relaţii, carieră etc.), să facă schimbări, să testeze, altfel spus să caute formula ideală prin trial and error.

Proiectarea unei vieţi şi introducerea unor schimbări, a unor teste mi se pare o idee logică, însă mărturisesc că nu întotdeauna m-am ghidat după astfel de concepte şi am luat decizii diferite. O parte interesantă a cărţii este cea în care se discută despre Filosofia de Muncă versus Filosofia de viaţă, cum îmbinăm principiile personale cu principiile de la locul de muncă. Bineînţeles, dacă acestea nu sunt asemătoare, vor exista frustrări, nemulţumiri şi dezamăgire. Totodată, nu întotdeauna este uşor să găseşti echilibrul dintre ceea ce crezi, ceea ce susţii şi ceea ce ţi se cere să lucrezi. În carte este sugerat să treci aceste principii pe hârtie, încă nu am apucat să merg atât de în amănunt, însă cred că ar ajuta pentru identificarea divergenţelor.

De asemenea, se menţionează conceptul de flux, acel moment când eşti atât de pasionat de un lucru încât nu simţi trecerea timpului. Locul de muncă ar trebui să genereze astfel de momente măcar din când în când.

Eu mă declar mulţumită după lectura acestei cărţi, având în vedere aşteptările de la care am pornit. Am extras câteva idei, mi-am amintit care sunt aspectele pe care le ignor şi nu este ok, am confirmat că o schimbare recentă a fost o idee foarte bună. Designing your life e o carte pe care o voi păstra în ideea că mă pot întoarce la ea când am îndoieli în ceea ce privește proiecțiile mele.

Cartea o găsiți pe Libris, sper să vă placă!

 

Bookfest 2016: Puterea obișnuinței de Charles Duhigg

 

Notă Goodreads: 3 steluțe din 5

Charles Duhigg ne răspunde la întrebarea de pe copertă (De ce facem ceea ce facem în viață și în afaceri) printr-un singur cuvânt: deprinderi. Puterea obișnuinței are trei părți: în prima se discută bazele deprinderilor, cum apar, de ce apar, ce se întâmplă în creier atunci când facem o anumită acțiune, cum am putea schimba o deprindere, toate aceste informații fiind însoțite de multe exemple și de întâmplări din realitate. A doua parte ne arată cum lucrează corporațiile cu deprinderile clienților sau ale angajaților, iar a treia parte demonstrează puterea deprinderilor în societate și capacitatea acestora de a schimba sisteme.

Bucla habitudinală este conceptul cu care vă veți întâlni foarte des pe parcursul lecturii, aceasta aflându-se la baza unei deprinderi. O buclă este formată din semnal (ceea ce pornește deprinderea), rutină (deprinderea) și recompensă(ceea ce primim în schimbul deprinderii). Această primă parte conține multe exemple cu oameni care au căpătat anumite rutine nesănătoase fără să conștientizeze procesul, unii dintre ei reușind (intuitiv) să scape de ele. Problemele dezbătute în primul capitol sunt clasice: fumatul, prea multă mâncare, renunțarea la exercițiile fizice, pe scurt, ceea ce ne propunem la început de an și cel mai probabil nu facem niciodată. O foarte mică parte din carte este “motivațională” și concentrată pe ce ar putea cititorul să schimbe în rutina sa, am apreciat acest lucru pentru că nu aveam nevoie de asta, mă interesa mult mai mult cum funcționează deprinderile și punerea lor în practică în corporații sau societate. De aceea, părțile mele preferate au urmat conceptelor teoretice.

Scopul companiilor este să facă profit, nu ar trebui să uimească pe nimeni această informație. Important în cazul corporațiilor este cum folosesc deprinderile clienților, pare a fi moral (vezi Starbucks) sau mai degrabă nu (vezi Target)?  Așa am aflat și eu că o pastă de dinți are de obicei gust mentolat și face spumă pentru că la început oamenii s-au deprins să asocieze aceste senzații cu dinți curați. Deși nu asta determină puterea unei paste de dinți, mai exact nu folosește la nimic. Mi s-a mai părut interesant exemplul Target, unde se creau baze de date ale clienților, se analizau posibile deprindere și apoi se trimiteau oferte pe produsele ce vor fi necesare. Să zicem de exemplu că analiza deprinderilor a arătat că o femeie însărcinată consumă mult mai mult pepene, așadar Target va vedea ce femei și-au mărit consumul de pepene și va ști că în curând vor avea un copil, ele vor primi prin poștă oferte pentru biberoane și haine de copii deși nu au informat niciodată magazinul că sunt însărcinate. Cumva câștigi piața înainte de a se naște (la propriu și la figurat). Din punctul meu de vedere, această strategie nu mi se pare ok, îmi miroase mai degrabă a manipulare (ceea ce nu e deloc neobișnuit în această industrie, exemple sunt suficiente). După cum subliniează autorul, deprinderile pot fi folosite în mod pozitiv (pentru a obține ceva ce îți dorești) sau în mod negativ (împotriva rațiunii tale, vezi jocurile de noroc).

Puterea obișnuinței a fost o lectură interesantă, mi-au plăcut exemplele și explicațiile, am apreciat de asemenea că autorul a avut o atitudine neutră față de situațiile prezentate, lăsând cititorul să aleagă o parte. Ar fi avut un număr mai mare de steluțe dacă prima parte ar fi fost mai concetrată, autorul se străduiește să explice modul în care funcționează deprinderile în mai multe cuvinte decât ar fi fost necesar, am înțeles încă de la început conceptul de buclă habitudinală, am solidificat cunoștințele prin exemple, dar nu am avut nevoie de atât de multe explicații. Din această cauză, câteva pagini au părut a fi repetitive.

Puterea obișnuinței nu e o carte care să garanteze că vă puteți schimba deprinderile, însă oferă suficiente informații pentru a le înțelege. În momentul în care o persoană identifică semnalul, rutina și recompensa, are o șansă să schimbe rutina, păstrând recompensa. Sunt curioasă dacă vreodată voi reuși să diminuez timpul între lectura unei cărți și realizarea recenziei, reușind astfel să fiu mereu la zi (sigur nu în acest an, anul de disertație). Dau vina pe timp, prea multe activități ce îmi consumă energia.

Pont: citiți cu mare atenție obiceiurile legate de oamenii de culoare în autobuze (reguli, vechea normalitate, noua normalitate) și cum s-a schimbat mentalitatea, este un subiect actual și de o importanță foarte ridicată. Unele deprinderi sunt cu siguranță bune. Lectură plăcută!

 

Mulțumesc editurii Publica pentru această carte!

Bookfest 2016: Când să jefuiești o bancă de Steven Levitt și Stephen Dubner

După cum sugerează titlul cărții, Când să jefuiești o bancă și alte 131 de idei trăsnite și polemici bine inteționate reprezintă o colecție de propuneri ale celor doi autori, publicate întâi pe blogul lor. De altfel, autorii menționează în introducere că a fost contraintuitiv să ceară bani (prețul cărții) pe un conținut disponibil oricând, punctul lor forte fiind însă organizarea pe teme și adunarea articolelor în formă logică, cursivă.

Subiectivele sunt diverse: de la eliminarea contractelor pe perioadă nedeterminată în învățământ până la oferirea bacșișului pentru însoțitorii de zbor, de la plata pentru a vota sau pentru a primi muzică până la salvarea pădurii tropicale cu un suc de portocale. M-au amuzat articolele despre cât ar plăti Pepsi pentru formula secretă de la Coca Cola și despre prețul aripioarelor de pui. Aceste idei sunt neobișnuite prin simplitatea lor, prin faptul că nimeni nu s-a gândit să prezinte lucrurile astfel sau pentru că nimeni nu a acordat prea multă importanță subiectului. Sunt în același timp idei amuzante condimentate cu câteva boabe de economie.

Citind alte păreri despre această carte, am descoperit că mulți oameni s-au inflamat pentru că nu considerau ideile cu adevărat benefice pentru societate ( de exemplu, să plătești pentru fiecare vot în plus, banii fiind un semn al interesului și totodată puterea îndreptându-se spre cei care au deja o avere considerabilă). Opinia mea este că aceste texte sunt menite să amuze și să pornească dezbateri, nu neapărat pentru a fi puse în aplicare. De la o idee poți ajunge la mai multe opinii, ulterior chiar la o soluție neașteptat de simplă, de aici rezultă utilitatea ideii inițiale, chiar dacă a fost prezentată înt-o formă neșlefuită. Iar controversa apare datorită subiectelor sensibile atacate de cei doi autori (terorism, politică, decizii sociale, concurență).

Chiar dacă cartea se prezintă a fi mai puțin tehnică, am fost surprinsă să găsesc trimiteri la curba Laffer sau discriminarea prețurilor, concepte pentru care ar trebui să ai un minim de cultură economică. Pe de altă parte, nu pot spune că informațiile din carte pot constitui o metodă de a învăța economie, în cel mai bun caz reprezintă un punct de pornire spre o cercetare mai atentă și în surse recunoscute. Dar m-am bucurat să regăsesc noțiuni învățate în facultate sub o formă nouă, jucăușă.

Mi-au plăcut două articole datorită legăturii lor cu lumea cărților. Primul aducea în discuție soarta bibliotecilor publice dacă ar apărea în acest moment, când editurile sunt deja instalate pe poziție. Dacă raportezi această apariție la câștiguri și drepturi, o bibliotecă publică reprezintă o pierdere pentru editură, multe persoane pot citi aceeași carte fără să plătească nimic suplimentar, deși eforturile editurii au fost semnificative pentru fiecare carte în parte. Volumul vânzărilor ar fi mai mic, deși numărul cititorilor ar fi mai mare. Pentru că biblioteca publică a apărut acum multă vreme, editurile nu îndrăznesc și poate nici nu se gândesc să protesteze. În contextul actual, este limpede că cei care nu își permit un număr mare de cărți sau nu doresc propria bibliotecă vor apela la cea publică, iar editura va câștiga mai degrabă de pe urma colecționarilor (ca mine, da).

Al doilea articol explotează minciuna de reputație, ca exemplu fiind oamenii ce spun că au citit o carte, deși nu s-au atins niciodată de ea. Pe scurt, rușinea de a nu fi suficient de citit. Eu fac parte din categoria oamenilor ce nu au nicio problemă să zică ce au citit și ce nu, asta pentru că e posibil ca titlurile respective să fie pe lista mea, însă să nu fi ajuns încă la ele. Nu îmi este rușine că nu am timp. Există oameni ce nu sunt de aceeași părere cu mine și care apelează la minciuna de reputație.

Așadar Când să jefuiești o bancă nu e cartea care să te ajute să îți pui economia la punct, ci e lectura care încurajează zâmbetele și dezbaterile, cu scopul producerii de amuzament și idei noi. Se citește ușor, mai ales datorită lungimii articolelor (2-3 pagini) și are o secțiune de final cu pagini marcate unde se pot trece diverse idei, păreri (acolo am pregătit materialul pentru această recenzie, deci s-a nimerit bine). Eu mă bucur că a apărut în preajma târgului Bookfest și am apucat să o includ în proiect, sper ca la un moment dat să citesc și Freakonomics.

 

Mulțumesc editurii Publica pentru implicare în proiect și pentru acest volum. Lectură plăcută tuturor!