Recenzie: Why I write de George Orwell

George Orwell este unul din scriitorii mei preferați datorită modului prin care își prezintă ideile, întotdeauna mi se pare că prezintă ceea ce știam deja că e adevărat, real, însă fără ajutorul lui n-aș fi văzut niciodată lucrurile atât de limpede. Caracteristica aceasta este evidentă în Aspidistra să trăiască, unde autorul explorează puterea banilor, capacitatea lor de a influența comportamentul personajului principal, rolul societății. Pe măsură ce citeam, îmi dădeam seama că așa gândisem până atunci despre acest subiect, numai că nu făcusem niciodată o formulare clară a opiniilor mele. Nu așa bine cum o face Orwell, un maestru al cuvintelor.

Cartea conține: Why I write, The lion and the unicorn, A hanging și Politics and the English language. Astfel, Orwell trece prin mai multe subiecte: dorința de a scrie și motivele ce o explică, ce este specific englezilor, războiul, tipuri de ideologii, ce ar trebui făcut în legătură cu India, politici existente, legătura dintre limba engleză și ceea ce transmit politicienii, ce înseamnă un discurs bun. Orice subiect este abordat direct, cu ironie, cu scopul de a obține schimbare chiar dacă unii ar fi loviți de puterea argumentelor lui. Este ușor să îți dai seama că autorul este o persoană informată, educată, inteligentă și preocupată, dornică să lase o moștenire.

Why I write este un scurt eseu prin care putem afla motivația lui Orwell de a scrie, putem arunca o privire în intimitatea unui scriitor. Deseori consider natural faptul că autorii scriu, este de la sine înțeles că au această dorință de a umple pagini pentru a fi parcurse de mine și de alți cititori, că au pasiune și voință, că ei prețuiesc scrisul la fel cum prețuiesc eu cititul. Orwell mi-a amintit că motivația diferă, că este bine să facem legătura între cauză și opera rezultată. Tot el mi-a amintit că ar fi bine să îi citesc pe autorii care vor schimbare, care se încumetă să scrie despre politici, care aleg o parte și știu cum să o promoveze. Mai ales în contextul actual, e important să dăm putere cărților cu subiect politic și autorilor curajoși.

The lion and the unicorn are ca temă principală războiul, conflictul, însă Orwell nu ezită să discute despre trăsăturile englezilor, despre modul lor de a rezolva lucruri. Ironia, tăria de caracter, istețimea sunt prezente în orice clipă. Partea cea mai atractivă pentru mine a fost legată de situația din India, ce crede G.O. că ar fi de făcut în cazul ei, spre binele ambelor țări. Nu mai puțin interesante erau opiniile despre un război ce era în curs de desfășurare, în timp ce pentru noi face parte deja din istorie.

În Politics and the English language, Orwell lasă să iasă la iveală toate supărările sale legate de folosirea incorectă a limbii engleze, în special în cazul politicienilor. Cuvinte pompoase, fără semnificație, fără sens sunt alese pentru a ascunde adevărul, pentru a nu fi ușor de înțeles, pentru a crea discursuri goale. Autorul scoate toate armele pentru a ataca discursul fără substanță și astfel a creat câteva pagini care dau de gândit. Ne îndeamnă să ne gândim la modul în care alegem cuvintele, să fim siguri că alegem înțelesul, nu estetica. Pot vedea cum a pus în aplicare această idee în cadrul romanelor sale, poate de aceea ele par desprinse din realitate.

Why I write este o colecție potrivită pentru cei care l-au citit pe Orwell, pentru cei ce au dezvoltat un interes pentru scris, citit, limbă, cuvinte, idei, pentru cei ce vor să descopere câteva păreri despre război, despre națiuni, despre politici. Era una din cărțile din Great ideas pe care le pândeam, mă bucur că am reușit să ajung atât de repede la ea, în ciuda unui wishlist enorm.

Cartea o găsiți pe site-ul Books Express, lecturi frumoase!

 

 

Recenzie: A vindication of Rights of Woman de Mary Wollstonecraft

Notă Goodreads: 3 din 5 steluțe

Anul acesta am citit câteva cărți contemporane ce aveau ca subiect principal feminismul, mi-a plăcut să mă documentez și să descopăr cât mai multe perspective pentru a-mi forma o opinie informată. Exista un gol pe care încă nu îl umplusem, citisem doar cărți scrise recent, cu aspecte unde mă puteam identifica ușor și nu străbătusem decât în treacăt teritoriul feminismului timpuriu. Soluție: A vindication of the rights of woman de Mary Wollstonecraft, o cărticică apărută în colecția Great ideas de la Penguin (minunată colecție, atent alcătuită, cu o mulțime de titluri atractive).

Putem băga mâna în foc că Mary W. era foarte pasionată de acest subiect, tot discursul este dinamic, puternic, convingător, de neoprit. Este pregătită să înceapă revoluția drepturilor femeilor, luptă cu argumente, cu entuziasm, cu speranțe, cu furie, cu logică și cu încredere. Am apreciat foarte mult energia ei și m-a convins că este o figură bad ass din istorie, una despre care mi-aș dori să citesc mai multe.

Ideile prezentate în această carte nu sunt noi, însă pentru acea perioadă erau cu totul scandaloase. Scopul principal al femeilor era căsătoria, iar toate acțiunile lor erau îndreptate spre a asigura acest pas. În general, reușeau nu prin inteligență, prin simț practic, prin raționament, ci prin aparențe, prin cine e cea mai drăguță din împrejurimi. Această atitudine le transformă în femei dependente, slabe, ce nu progresează și ce nu își folosesc capacitățile la maxim. Soluția evidentă este educația, Mary W. susține că nu te poți aștepta să ai o societate ce progresează dacă nu ajuți la educația a jumătate din populație. Femeile ar trebui să aibă aceleași oportunități astfel încât să se apropie de trăsăturile pozitive specifice bărbaților, să devine prietenele acestora și să dea o mână de ajutor în situațiile practice, unde intelectul este scala de apreciere. Astfel ele vor deveni mame, surori, fiice mai bune, vor fi cetățeni respectați.

De asemenea, autoarea înțelege că lupta este zadarnică dacă bărbații nu sunt implicați în ea, cei care au puterea decid dacă o împart sau nu, așadar discursul ei este deseori însoțit de argumente legate de ridicarea femeilor de la statutul de copil cu toane la cel de persoană respectată, independentă și inteligentă, capabilă să participe la discuțiile bărbaților, capabilă să conducă o casă și să educe mai departe.

Mary W. este dură, directă, puternică, atunci când atacă idei ce nu au baze solide, dar sunt prezentate ca adevăruri absolute, atunci când critică faptul că jumătate din populație este ignorată și împinsă pe o treaptă inferioară, atunci când realizează că nu toate femeile vor să renunțe la privilegiile dependenței. Mi-a plăcut că mi-am putut imagina cu ușurință care ar fi fost problemele feminismului în acea perioadă, ce tipuri de femei ar fi existat, cum ar fi fost tratate, ce obstacole ar fi apărut. Este posibil ca ficțiunea să mă fi ajutat, fiind deja familiarizată cu perioada, însă nu pot ignora meritul autoarei, mereu cu argumentele și logica bine puse la punct.

După cum spuneam, aceste puncte nu sunt noi, însă este interesant de urmărit cum erau primele scrieri feministe, ce probleme observau și ce soluții dădeau. Este interesant de urmărit ce probleme au rămas nerezolvate, după zeci de ani trecuți. Bineînțeles, nu ne putem aștepta ca una din primele scrieri feminine să cuprindă toate aspectele, să aibă o soluție finală și totul să se oprească acolo. Nu sunt de acord cu o parte din afirmațiile ei tocmai pentru că această mișcare a evoluat, acum cuprinde mult mai multe aspecte și progresul societății ne permite să ne putem mai multe întrebări legat de modul în care facem lucrurile. Totuși, începutul este bun, este revoluționar pentru vremea lui, mai ales că Mary W. sesizează faptul că puține femei sunt reprezentate în societate, că un loc de muncă respectabil și productiv ar fi un aspect pozitiv pentru ambele sexe. Aceeași idee am regăsit-o în lucrări recente precum Everyday Sexism.

M-am lungit la vorbă în această recenzie, totuși menționez că de la această carte pot porni o multitudine de subiecte, dezvoltate mai mult decât o pot face eu aici. Dacă vă interesează subiectul și sunteți dispuși să treceți printr-un stil de scriere nu tocmai ușor, vă recomand să alegeți această carte, este punctul de pornire al feminismului. Cu siguranță veți putea simți pasiunea autoarei și veți pleca cu întrebări și posibile răspunsuri.

Cartea o puteți găsi pe site-ul Books Express, cărora le mulțumesc pentru pachetul foarte frumos aranjat pe care mi l-au trimis. Lecturi frumoase!

Recenzie: Northanger Abbey de Jane Austen

10721394_368526003304011_667115844_nTitlu: Northanger Abbey

Autor: Jane Austen

Editura: Penguin Group

An apariţie: 2012

Limba: engleză

Unde o găsiţi: librăria Libris 

Preţ: 32 de lei

 

Îmi doream de când mă ştiu o carte ( de fapt, mai multe ) din colecţiile clasice de la Penguin, iar Northanger Abbey s-a dovedit a fi prima care ajunge la mine, între timp am mai cules două pe care vi le-am arătat în In my mailbox.

Pot să spun de pe acum că aşteptarea a meritat, cărţile acestea arată absolut minunat, coperta  e catifelată la atingere, imaginea este bine aleasă, iar hârtia e de calitate ridicată. A fost o plăcere să o răsfoiesc, să o citesc şi să o alătur suratelor ei din bibliotecă. Am avut mici problemuţe cu nişte cratime puse aiurea în text, dar am trecut peste dat fiind modul în care arată acest roman.Nu sunt la fel de îngăduitoare în ceea ce priveşte conţinutul, dar nu văd cum ar putea să mă dezamăgească Jane Austen vreodată, iar acesta nu a fost bineînţeles cazul.

Catherine este o tânără ce abia dă piept cu societatea, iese la baluri, îţi face prietene şi în general, învaţă să facă diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevărat şi fals, astfel îşi schiţează personalitatea, caracterul şi atitudinea. Fiind uşor naivă, în relaţia cu prima ei prietenă e mult mai credulă decât ne-am aştepta şi eşuează să observe câteva lucruri ce dau semne că nu ar fi în regulă. Încetul cu încetul, ea se dezvoltă şi devine mai perspicace, în special după ce legăturile cu familia Tilney se consolidează.

Dacă tot am ajuns la Tilney, ar fi de menţionat că prima dragoste a lui Catherine se îndreaptă spre Henry. Jane Austen este extrem de pricepută în a caracteriza relaţia celor doi, micile lor flirturi ( mai mult din partea lui Henry pentru că ea nu prindea aluziile) şi cum ajung cei doi să aleagă un drum comun. De cele mai multe ori, eroinele sunt cele perspicace, inteligente, dornice de cultură în romanele lui Austen, în acest caz cel isteţ este Henry. E genul de personaj pe care îl îndrăgeşti de la început până la sfârşit, este sarcastic, inteligent, îşi dă uşor seama ce caracter are prietena lui Catherine, arată bine şi mai e şi foarte grijuliu cu cei la care ţine. Hai să zicem pe scurt că se apropie de perfecţiune.

Acest roman m-a (re)introdus în lumea cu baluri, rochii fastuoase, cu onoare şi flirturi, cu restricţiile pentru tinerele domnişoare şi câmpuri verzi. Este foarte plăcut şi liniştitor să o citeşti pe Austen, iar personajele ei sunt persoane cu care ţi-ai dori să conversezi. Şi uite-aşa, cartea a primit 4 steluţe pe Goodreads. Aştept să îmi spuneţi în comentarii ce cărţi vă plac de la Jane Austen.

Recenzia a fost realizată datorită librăriei online Libris , care mi-a oferit “Northanger Abbey”. În Libris, găsiţi cărţi online aparţinând editurilor cunoscute (cărţi în engleză sau în română) din diverse domenii.

 

In my mailbox #9

Nici nu mai ştiu când am făcut ultimul In my mailbox, dar vom considera că toate aceste cărţi sunt aferente lunii septembrie. Despre unele cărţi am vorbit deja, deci vă voi trimite spre articolul în care le-am menţionat. Şi-acum începe distracţia.

DSCN5380DSCN5385

Cărţi primite de la Libris, puteţi găsi recenziile prin căsuţa cu search dacă scrieţi titlul volumelor cu diacritice. De asemenea, puteţi intra pe pagina Listă de lecturi şi apoi daţi click pe numele cărţii pentru care vreţi recenzia.

DSCN5394 DSCN5395 DSCN5396 DSCN5401 DSCN5393

Aceste cărţi au făcut parte din comanda de pe Elefant, mai pe larg: click aici.

DSCN5455 DSCN5454 DSCN5453 DSCN5452 DSCN5451 DSCN5449 DSCN5448

Acestea au făcut parte din comanda de pe Litera, pentru mai detalii click aici.

10721394_368526003304011_667115844_n

Minunăţia asta e primită tot de la Libris şi a fost aşteptată cu sufletul la gură. Îmi doream de foarte mult timp volume din această colecţie, acum Northanger Abbey face parte din biblioteca mea. Altele i se vor alătura mai târziu.

10721215_370431776446767_2118434965_n

Sunt o persoană norocoasă, premiul meu a venit sub forma unui roman de Agatha Christie câştigat pe Bookblog.

967829_370431773113434_1820678458_n

Cei de la Librex mi-au trimis ultima lansare, Adulter de Paulo Coelho. Nu ştiu dacă va fi pe gustul meu, până acum Coelho nu m-a impresionat. Vom vedea.

Nu m-am ţinut de cuvânt că vă voi impresiona cu numărul de cărţi din acest In my mailbox, dar am o explicaţie. Colaborarea cu Litera este momentan în pauză, deci minus 3 cărţi. Poşta Română încă deţine două cărţi din colaborarea cu Editura Univers şi nu mai vrea să le dea drumul. Comanda de pe Okian care conţine 3 cărţi este pe drum şi va mai dura ceva până ajunge la mine. Vi le voi arăta oricum în următoarea postare de acest gen.

Şi-acum vine întrebarea: Cum vi se pare, sunt multe cărţi, prea puţine? Ce aveţi voi nou? Îmi puteţi lăsa linkuri spre postările voastre sau pur şi simplu enumeraţi.

Pe curând!

Lorellei