Recenzie: Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet

Notă: 4 din 5 steluțe

Există trei motive pentru care am ales să citesc Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet:

1. Este finalist Man Booker din 2016, un premiu în care am încredere și pe care îl urmăresc în fiecare an

2. Are acțiunea plasată în Scoția, o țară care mă fascinează și spre care am plănuită o vacanță în curând (pumnii strânși)

3. Face parte din colecția musai, consider că e cu adevărat musai să citesc tot ce apare aici (am mai citit Viață după viață și Vegetariana)

Așadar am pornit cu așteptări ridicate și mă bucur tare mult că acestea au fost îndeplinite. În romanul Un proiect sângeros, aflăm de la început că o crimă tragică a avut loc, făcută de un tânăr aparținând unui sat din Highlands, cu foarte puțini locuitori (cred că erau 6-7 căsuțe). Citim întâi câteva declarații ale locuitorilor și anchetatorilor, declarații care se contrazic și care ne dau o idee vagă despre ce s-a întâmplat. Partea cea mai lungă este confesiunea lui Roderick Macrae unde descoperim cum s-a născut și evoluat un conflict ce pare să fi dus la crimă. De asemenea, este descrisă familia lui Roderick din perspectiva unui copil inocent, este detaliat traiul în acel sat izolat, aflăm cât de absurde erau regulile de pe domeniu și ce răsplată era oferită după multă muncă. Evident, întâmplările sunt din ce în ce mai întunecate, culminând cu detalierea grafică a crimei. Cartea conține rapoarte medicale, extrem de tulburătoare, fragmente din Călătorii în ținuturile mărginașe ale nebuniei, o scriere a unui om ce l-a analizat pe criminal cu ajutorul științei și a tras propriile concluzii și procesul, unde aflăm dacă Roderick este declarat vinovat sau nevinovat.

Cititorul intră în această lume odată cu declarațiile locuitorilor, nu știm pe cine să credem și pe cine nu, nu avem suficiente informații să ne dăm seama ce crimă a avut loc și de ce. După care Roderick apare, iar povestea lui pare a fi tipică pentru un tânăr dintr-o familie obișnuită, cu bune și rele, cu griji și bucurie, cu necazuri și perioade liniștite. Este inocent, naiv, stângace, iar uneori acțiunile lui sunt interpretate în mod eronat, era surprins în momentul nepotrivit sau sub influența nepotrivită. Se îndrăgostește și află cum se poate eșua. Pe de altă parte, citim cum înfăptuiește crimele, cititorul este lovit în moalele capului. Mi-a plăcut că autorul a oferit acele declarații pasagere, iar secțiunea cea mai lungă este dedicată lui Roderick, astfel încât să ne putem apropia de el, să aflăm mai multe detalii despre acțiunile sale și să dezvoltăm compasiune. Am citit partea finală în care el descria proiectul sângeros, am trecut prin rapoartele medicale și mi s-a oprit inima. Comparația între cele două a fost mai tulburătoare decât mi-aș fi putut imagina. Este evident că autorul încearcă să ne trimită pe diverse rute, chiar am apreciat modul în care a condus acțiunea, fără a se impune prea mult și fără a exagera, a ales subtilitățile și nu a jignit inteligența cititorului. Oferă indicii, dar și libertate.

Un alt plus al romanului este că stilul de scriere, te captivează, îți menține interesul, te face să te atașezi de personaje și te emoționează. Te face să fii un participant în mica lume din Highlands, atunci când ai toate informațiile și ți-ai format o opinie, urmărești procesul de parcă ar fi al tău. Îți dorești să iasă verdictul care ți se pare ție corect. Ce mi se pare cel mai puternic element al romanului este că deși cred că știu dacă Roderick este vinovat sau nu, oarecum am remușcări pentru că am ales astfel, sunt conștientă că poți săpa prin text să cauți argumente pro și contra pentru orice decizie.

Un proiect sângeros nu seamănă cu nicio carte citită de mine până acum, este cu adevărat un roman musai de citit pentru că se va juca cu emoțiile voastre și vă va face să vă întrebați dacă ați înțeles lucrurile în mod corect. Mai am puțin și l-aș chema pe autor la un interviu, să ne lămurească verdictul corect. Poate nici el nu știe.

Mulțumiri către Libris pentru acest exemplar.