Recenzie: Dispariția lui Adele Bedeau de Graeme Macrae Burnet

Urmăresc cu mult interes ce apare în colecția musai, m-am bucurat să văd că au decis să publice încă un roman scris de Graeme Macrae Burnet, după un Proiect sângeros. Am citit Un proiect sângeros și mi-a plăcut foarte mult la momentul respectiv pentru componenta psihologică, pentru modul în care a fost construit cazul (pe bază de mărturisiri și documente), pentru descrierea vieții rurale din Highlands, Scoția și pentru că la final încă nu aș fi putut garanta cine este vinovat.

Adele Bedeau este o chelneriță tânără și atractivă, ce dispare într-o zi, fără ca cineva să știe unde e. Suspiciunile cad pe Manfred, un obișnuit al barului, un client vechi ce a arătat multă simpatie pentru Adele. Pe parcursul lecturii, această dispariție este legată de o crimă nerezolvată, petrecută în urmă cu mulți ani, într-o pădure din apropiere.

Am putut observa elementele din Un proiect sângeros în Dispariția lui Adele Bedeau, într-o formă neprelucrată, în curs de dezvoltare. Autorul pare că a găsit un stil și o structură potrivită în Un proiect sângeros, după ce s-a antrenat corespunzător în Dispariția lui Adele Bedeau. A fost un roman ușor de citit, antrenant, însă nu mi-a rămas la fel de puternic în minte, nu a reușit să mă impresioneze și să mă entuziasmeze. În general, a fost o lectură ok, ceea ce justifică numărul de steluțe de pe Goodreads (2), în scădere față de Un proiect sângeros.

Totodată, având posibilitatea de a analiza comportamentul ucigașului din Dispariția lui Adele, am reușit să descopăr un tipar al autorului, iar acum (în sfârșit) sunt sigură că știu ce s-a întâmplat în Un proiect sângeros, pot dormi liniștită noaptea că nu am judecat un personaj în mod greșit. Din această cauză, cred că romanul poate fi recomandat celor care au citit deja Un proiect sângeros, celor pasionați de romanele polițiste. Pentru mine nu a fost neapărat cea mai bună alegere deoarece eu am apreciat partea literară, partea pshilogică din romanul lui G.M. Burnet, iar Dispariția lui Adele Bedeau e mai concentrată pe caz, pe rezolvare, pe firele clasice ale genului polițist. Mai mult ca sigur, cartea va impresiona pe mulți cititori, am citit deja multe recenzii pline de laude și încântare.

În ceea ce privește acțiunea, ritmul se plasează undeva între încet și mediu. spre final se mai agită lucrurile. Cazul vechi se împletește cu cel nou, cu mențiunea că dispariția chelneriței are o importanță mult mai scăzută în acțiunea romanului. Ce se descoperă în trecut este macabru, violent, aproape de necrezut. În ceea ce privește personajele, notabil ar fi doar Manfred, cel ce pendulează între un caracter inocent, ce nu știe ce face și un caracter teribil, pervers, dominat de impulsuri negândite. Sună cunoscut, a la Un proiect sângeros? Da, cu siguranță.

Cartea o găsiți pe Libris, cărora le mulțumesc pentru acest examplar!

Recenzie: Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet

Notă: 4 din 5 steluțe

Există trei motive pentru care am ales să citesc Un proiect sângeros de Graeme Macrae Burnet:

1. Este finalist Man Booker din 2016, un premiu în care am încredere și pe care îl urmăresc în fiecare an

2. Are acțiunea plasată în Scoția, o țară care mă fascinează și spre care am plănuită o vacanță în curând (pumnii strânși)

3. Face parte din colecția musai, consider că e cu adevărat musai să citesc tot ce apare aici (am mai citit Viață după viață și Vegetariana)

Așadar am pornit cu așteptări ridicate și mă bucur tare mult că acestea au fost îndeplinite. În romanul Un proiect sângeros, aflăm de la început că o crimă tragică a avut loc, făcută de un tânăr aparținând unui sat din Highlands, cu foarte puțini locuitori (cred că erau 6-7 căsuțe). Citim întâi câteva declarații ale locuitorilor și anchetatorilor, declarații care se contrazic și care ne dau o idee vagă despre ce s-a întâmplat. Partea cea mai lungă este confesiunea lui Roderick Macrae unde descoperim cum s-a născut și evoluat un conflict ce pare să fi dus la crimă. De asemenea, este descrisă familia lui Roderick din perspectiva unui copil inocent, este detaliat traiul în acel sat izolat, aflăm cât de absurde erau regulile de pe domeniu și ce răsplată era oferită după multă muncă. Evident, întâmplările sunt din ce în ce mai întunecate, culminând cu detalierea grafică a crimei. Cartea conține rapoarte medicale, extrem de tulburătoare, fragmente din Călătorii în ținuturile mărginașe ale nebuniei, o scriere a unui om ce l-a analizat pe criminal cu ajutorul științei și a tras propriile concluzii și procesul, unde aflăm dacă Roderick este declarat vinovat sau nevinovat.

Cititorul intră în această lume odată cu declarațiile locuitorilor, nu știm pe cine să credem și pe cine nu, nu avem suficiente informații să ne dăm seama ce crimă a avut loc și de ce. După care Roderick apare, iar povestea lui pare a fi tipică pentru un tânăr dintr-o familie obișnuită, cu bune și rele, cu griji și bucurie, cu necazuri și perioade liniștite. Este inocent, naiv, stângace, iar uneori acțiunile lui sunt interpretate în mod eronat, era surprins în momentul nepotrivit sau sub influența nepotrivită. Se îndrăgostește și află cum se poate eșua. Pe de altă parte, citim cum înfăptuiește crimele, cititorul este lovit în moalele capului. Mi-a plăcut că autorul a oferit acele declarații pasagere, iar secțiunea cea mai lungă este dedicată lui Roderick, astfel încât să ne putem apropia de el, să aflăm mai multe detalii despre acțiunile sale și să dezvoltăm compasiune. Am citit partea finală în care el descria proiectul sângeros, am trecut prin rapoartele medicale și mi s-a oprit inima. Comparația între cele două a fost mai tulburătoare decât mi-aș fi putut imagina. Este evident că autorul încearcă să ne trimită pe diverse rute, chiar am apreciat modul în care a condus acțiunea, fără a se impune prea mult și fără a exagera, a ales subtilitățile și nu a jignit inteligența cititorului. Oferă indicii, dar și libertate.

Un alt plus al romanului este că stilul de scriere, te captivează, îți menține interesul, te face să te atașezi de personaje și te emoționează. Te face să fii un participant în mica lume din Highlands, atunci când ai toate informațiile și ți-ai format o opinie, urmărești procesul de parcă ar fi al tău. Îți dorești să iasă verdictul care ți se pare ție corect. Ce mi se pare cel mai puternic element al romanului este că deși cred că știu dacă Roderick este vinovat sau nu, oarecum am remușcări pentru că am ales astfel, sunt conștientă că poți săpa prin text să cauți argumente pro și contra pentru orice decizie.

Un proiect sângeros nu seamănă cu nicio carte citită de mine până acum, este cu adevărat un roman musai de citit pentru că se va juca cu emoțiile voastre și vă va face să vă întrebați dacă ați înțeles lucrurile în mod corect. Mai am puțin și l-aș chema pe autor la un interviu, să ne lămurească verdictul corect. Poate nici el nu știe.

Mulțumiri către Libris pentru acest exemplar.