Recenzie: Northanger Abbey de Jane Austen

10721394_368526003304011_667115844_nTitlu: Northanger Abbey

Autor: Jane Austen

Editura: Penguin Group

An apariţie: 2012

Limba: engleză

Unde o găsiţi: librăria Libris 

Preţ: 32 de lei

 

Îmi doream de când mă ştiu o carte ( de fapt, mai multe ) din colecţiile clasice de la Penguin, iar Northanger Abbey s-a dovedit a fi prima care ajunge la mine, între timp am mai cules două pe care vi le-am arătat în In my mailbox.

Pot să spun de pe acum că aşteptarea a meritat, cărţile acestea arată absolut minunat, coperta  e catifelată la atingere, imaginea este bine aleasă, iar hârtia e de calitate ridicată. A fost o plăcere să o răsfoiesc, să o citesc şi să o alătur suratelor ei din bibliotecă. Am avut mici problemuţe cu nişte cratime puse aiurea în text, dar am trecut peste dat fiind modul în care arată acest roman.Nu sunt la fel de îngăduitoare în ceea ce priveşte conţinutul, dar nu văd cum ar putea să mă dezamăgească Jane Austen vreodată, iar acesta nu a fost bineînţeles cazul.

Catherine este o tânără ce abia dă piept cu societatea, iese la baluri, îţi face prietene şi în general, învaţă să facă diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevărat şi fals, astfel îşi schiţează personalitatea, caracterul şi atitudinea. Fiind uşor naivă, în relaţia cu prima ei prietenă e mult mai credulă decât ne-am aştepta şi eşuează să observe câteva lucruri ce dau semne că nu ar fi în regulă. Încetul cu încetul, ea se dezvoltă şi devine mai perspicace, în special după ce legăturile cu familia Tilney se consolidează.

Dacă tot am ajuns la Tilney, ar fi de menţionat că prima dragoste a lui Catherine se îndreaptă spre Henry. Jane Austen este extrem de pricepută în a caracteriza relaţia celor doi, micile lor flirturi ( mai mult din partea lui Henry pentru că ea nu prindea aluziile) şi cum ajung cei doi să aleagă un drum comun. De cele mai multe ori, eroinele sunt cele perspicace, inteligente, dornice de cultură în romanele lui Austen, în acest caz cel isteţ este Henry. E genul de personaj pe care îl îndrăgeşti de la început până la sfârşit, este sarcastic, inteligent, îşi dă uşor seama ce caracter are prietena lui Catherine, arată bine şi mai e şi foarte grijuliu cu cei la care ţine. Hai să zicem pe scurt că se apropie de perfecţiune.

Acest roman m-a (re)introdus în lumea cu baluri, rochii fastuoase, cu onoare şi flirturi, cu restricţiile pentru tinerele domnişoare şi câmpuri verzi. Este foarte plăcut şi liniştitor să o citeşti pe Austen, iar personajele ei sunt persoane cu care ţi-ai dori să conversezi. Şi uite-aşa, cartea a primit 4 steluţe pe Goodreads. Aştept să îmi spuneţi în comentarii ce cărţi vă plac de la Jane Austen.

Recenzia a fost realizată datorită librăriei online Libris , care mi-a oferit “Northanger Abbey”. În Libris, găsiţi cărţi online aparţinând editurilor cunoscute (cărţi în engleză sau în română) din diverse domenii.

 

Ura, prietenie, dragoste, casatorie

DSCN2500

De atat de mult timp imi doream sa citesc cartile din coletul de la editura Litera si sesiunea m-a impiedicat cu toate puterile ei, acum a sosit vremea pentru Ura, prietenie, dragoste, casatorie de Alice Munro.

Dupa cum stiti am citit Prea multe fericire, Draga viata si mi-au placut, asa ca am fost curioasa sa citesc ultima aparitie. Nu prea pot face comparatie intre volume, in fiecare din povestiri gasim acelasi stil abrupt, taios al autoarei pentru intamplari ce apartin realitatii neiertatoare, dar cumva naturale. Niciodata nu ti se da senzatia de gresit, de nu are cum sa fie asa, chiar daca faptele sunt revoltatoare la o analiza mai detaliata.

Cartea contine noua povestiri fiecare legandu-se de titlu: Ura,prietenie, dragoste, casatorie, Podul plutitor, Mobila de familie, Consolarea, Urzicile,Casa cu grinzi de lemn, Ce ramane in amintire, Queenie si Trece ursul peste munte.

Sunt puse sub lupa casatoriile si ceea ce ni se infatiseaza nu ne incanta, ba mai mult ne sperie. O iluzie a fericirii si un eveniment ce schimba traseul vietii, dand o a doua sansa femeilor care au ales gresit. Fiecare povestire este o privire in trecut, spre ceea ce a fost, spre cateva clipe de bucurie, de apartenenta. Invatatura e ca se poate trece peste orice, barbatii din operele lui Munro tind sa uite de femeile cu care au impartit zeci de ani din viata pentru a se bucura de fericirea oferita de o amanta. Si ea va fi la randul ei uitata. Asta nu inseamna ca femeile sunt prezentate ca niste sfinte si ele calca de multe ori stramb.

Sa explic si titlul daca tot suntem spre final. Un personaj a inventat un joc (copilaresc) prin care scriai numele si prenumele tau alaturi de al celui pe care il placeai, taiai literele asemanatoare si numarai pe cele ramase ura, prietenie, curte, dragoste, casatorie. Varianta castigatoare iti era soarta.

Am adaugat cartea pe Goodreads si i-am oferit patru stele. In continuare, sunt curioasa ce o sa mai apara de la Alice Munro si ce voi mai citi.

Cu de toate

Am terminat asa:

Cele mai frumoase povestiri-H. Hesse

Era si timpul sa ma intalnesc cu acest domn german, oricum va mai fi poftit la lectura. Cele mai frumoase povestiri au fost (dupa parerea mea proprie si personala): Lupul, Elevul de la scoala secundara, Prima aventura, Convertirea lui Casanova [cliseu!] si poate Logodna. Am ales cele mai frumoase povestiri dintre cele mai frumoase povestiri. Hesse are ceva curaj, e ca si cum ai spune sunt cel mai bun scriitor, haha.

 

Intoarcerea acasa

Bernhard Schlink mi-a intrat in inima de vreo doua luni, ce sa-i faci, imi plac germanii.

Intoarcerea acasa e frumoasa pentru ca nu stii cum se va termina. Se intoarce sotul acasa si isi va gasi sotia rabdatoare, loiala, o va gasi cu altcineva, il va lasa pe celalalt pentru el, ii va inchide usa in nas? Il va mai iubi?

Despre nazism, despre secrete, despre dragostea altfel, despre Barbara, despre scrisori, despre soldati. Despre viata si moarte.

Nimic nou pe frontul de vest

Cutremurator. Eu, nu stiu cum se face, am iubit mereu soldatii. Mi s-a parut ca sunt de iubit si de admirat. Imi mai plac pozele cu domnite ce ii imbratiseaza pe ei inainte sa plece cu trenul. Se arunca in bratele lor. Poze vechi.

Cartea asta a fost despre un razboi ingrozitor, despre moartea ce te pandeste la fiecare colt, despre foame si oboseala, despre destin. Despre camaderie. Razboaiele sunt rele, s-a inteles?

Siroposenii. Part II.

In pat o intreba:

-Ma iubesti?

Ea se ridica de pe perna si ii puse mana pe piept:

-Da.

-De ce?

-Pentru ca esti bun si inteligent, cinstit si generos. Pentru ca esti micul meu soldat credincios, care-si face viata atat de grea: vrei sa le dai tuturor tot ce isi doresc si-ti reusesc multe, dar toate nu-i cu putinta sa-ti izbuteasca- insa tu incerci, te straduiesti necontenit, iar straduinta asta a ta imi merge la inima…Pentru ca stii cum sa te porti cu copiii si cu cainii. Pentru ca imi plac ochii tai verzi si parul tau castaniu carliontat; si pentru ca trupul meu il place pe al tau. Il imbratisa strans si-l saruta. Sopti: Nu numai ca-l place. Trupul meu are nevoie de al tau.

 

(Bernhard Schlink -Evadari din iubire)

Siroposenii

Am trecut de la Rusia la Germania, adica de la Dostoievski la Bernhard Schlink. Pentru ca mi-a foarteplacut Cititorul, mi-am luat Intoarcerea acasa si Evadari din iubire. Am inceput cu siroposeniile, adica iubirea.

Impresiile din primele patru povestiri le relatez acum, celelalte trei in postarea urmatoare.

Fata cu soparla. Avem doua planuri, primul prezinta relatiile dintre cei doi soti, declinul familiei, secretul tatalui in legatura cu “ovreica”. Al doilea se ocupa de fiul lor, indragostit inca din copilarie de fata din tablou, obsedat sa o gaseasca in femeile din realitate, esuand lamentabil, apoi evadand prin foc.

( Pe langa drum, pe langa povestire, mentionez ca mi-au placut ideea de evadare din iubire si inexistenta siroposeniei de au trait fericiti pana au murit. Mi-au placut toate povestirile de pana acum, le voi clasifica totusi cu ajutorul unor … STELUTE!)

Finalul mi s-a parut foarte bun, anume discutia mama- fiu si sfarsitul tabloului. Primeste, din pacate, o steluta. (Maximul e , din fericire, patru)

Pasul gresit

Cu Germania de Est si de Vest, cu bariera dintre oameni asemanatori, cu tradare si protejare, cu fundal politic. Cei doi soti il intalnesc pe personajul principal (Am spus vreodata pe blog ca citesc relativ mult, dar sunt incapabila sa retin numele personajelor chiar daca a trecut o singura zi?), se imprietenesc, se viziteaza, totul e bine si frumos. Parca pe soata o cheama Paula, iar pe fetita lor Iulia. Sigur Iulia. Fara sa anunte, se intampla pasul gresit. Venirea Iuliei dupa pasul gresit. De data aceasta, Paula evadeaza. Daca o cheama cu adevarat Paula. Primeste trei stelute.

Celalalt

Dupa moartea sotiei, sotul afla de o aventura a ei si porneste intr-o sadica aflare a adevarului. Dupa ce afla, il framanta in mod deosebit daca ea se purta la fel cu amantul cum se purta cu el, daca gesturile indragite, cunoscute de el erau repetate pentru celalalt. Mi s-a spus ca o relatie e pe sfarsite cand te deranjeaza faptele mici, intamplarile neimportante. Cred ca mi s-a spus ceva corect.  Primeste doua stelute, pentru scrisori, pentru tema si pentru gesturile sotiei.

Mazare dulce

Pastram ce e mai dulce spre sfarsit. Un barbat ce cauta fericirea (sau alungarea singuratatii) in munca si femei. In mai multa munca, in mai multe femei. Trei. Una in Hamburg, cu care este casatorit si are trei copii, numita Jutta. Una in Berlin, cu care are o fetita, numita Veronika. Si Hanna, mult mai tanara decat el, pentru care e un fel de sponsor. Jutta, Veronika, Hanna. Toate diferite, in fiecare gaseste cate ceva si pierde cate ceva. Devine obositor sa umbli intre trei femei. Finalul foarte frumos, cand cele trei se unesc si se reunesc. Cu toata siguranta, patru stelute.