Recenzie: Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki

Notă Goodreads: 4 steluțe

Cred că au trecut ani buni de când a apărut dorința de a citi Poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki până în momentul în care am ajuns să o citesc. Păreri bune au însoțit mereu această carte, însă mereu am fost distrată de altceva, de un clasic pe care îl sărisem sau o carte contemporană ce avea un subiect atractiv. Prea multă amânare strică, așadar am inclus în coletul Libris cartea apărută în Biblioteca Polirom.

Poveste pentru timpul prezent se desfășoară pe două planuri. Nao este o tânără aflată în pragul sinuciderii, este ținta răutăților colegilor ei și în mijlocul unor probleme de familie după ce tatăl ei își pierde jobul din IT și are repetate încercări de sinucidere. Povestește ce i s-a întâmplat, în ce situație se află familia ei și ce descoperă cu ajutorul străbunicii Jiko într-un jurnal ascuns în cartea decupată În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust (pe care ar fi bine să o termin în acest deceniu, sunt la ultimul volum). Ruth este o scriitoare ce nu pare să evolueze cu noua carte, ce încearcă să înțeleagă memoria afectată de boală a mamei sale și să păstreze stabilitatea relației cu soțul său, Oliver. Ea este cea care va găsi într-o cutie Hello Kitty  (da, chiar așa) jurnalul lui Nao, din acest moment implicarea ei este din ce în ce mai mare, încearcă să afle ce i s-a întâmplat tinerei, dacă mai trăiește, cine îl cunoaște pe tatăl ei. Începe să o cunoască și vrea să o salveze, să îi împiedice sinuciderea.

Avem o mulțime de teme în acest roman: agresivitatea copiilor, traumele, consecințele pierderii unui job, familia, arta, boala, moarte, budismul, natura. Ceea ce i se întâmplă lui Nao nu este ușor de citit, nedreptatea face cititorul să se încrunte de fiecare dată, în timp ce personajul Jiko aduce bucurie și speranță. Jiko o învață pe Nao cum să perceapă timpul, cum să se apropie de oameni și să le ofere pace, cum să ierte și cum să ignore. Calmul, meditația, comuniunea cu natura sunt elemente cheie ale acestei relații de prietenie.

Mi-a plăcut stilul autoarei, alternarea perspectivelor face ca povestea să se lege frumos, iar interesul este menținut deoarece cititorul rămâne cu impresia că află aceste lucruri ca în prezentul lui Ruth. Ca preferință, aș zice că mi s-a părut mai interesantă partea lui Nao pentru că atinge subiecte dificile, pentru că are un personaj puternic, de admirat, calm și iubitor (Jiko, călugărița feministă ce a iubit și femei, și bărbați) și pentru că lasă loc pentru speranță, pentru revenire.

În ceea ce privește realismul magic presărat la final, nu este neapărat modul în care mi-aș fi dorit să se ducă acțiunea, dar nici nu pot spune că mi-a displăcut alegerea cititoarei de a încheia și lega cele două povești. Dacă trag linie și adun impresiile, Poveste pentru timpul prezent este cu siguranță un roman de recomandat, este o cutie Hello Kitty descoperită pe malul literaturii japoneze.

Recenzie: Fiesta în bârlog de Juan Pablo Villalobos

 

Dacă simţiţi nevoia să citiţi o carte ce nu se întinde pe sute de pagini, dar vreţi să păstraţi filozofia şi înţelesurile ascunse, puteţi deschide fără teamă Fiesta în bârlog de Juan Pablo Villalobos. Tochtli e un copil ce trăieşte într-un palat izolat de restul lumii pentru că tatăl său are de-a face cu distribuţia drogurilor şi trebuie să se protejeze. O lume dură privită din perspectiva unui copil ar trebui să fie un motiv suficient de bun să citiţi această carte.

Pasiunea pentru cuvinte, pălării şi dorinţa de a avea un hipopotam pitic din Libania fac din Tochtli un copil inteligent, special. Este evident că abordarea ar fi trebuit să fie diferită, însă în acel mediu “atenţia” era egală cu sumele de bani investite pentru a îndeplini capricii.

Mi s-a părut interesant să urmăresc lumea drogurilor din perspectiva unui băiat ce nu înţelege ce se întâmplă şi care interpretează faptele în modul său propriu. De exemplu, nu înţelege de ce, din când în când, tatăl său dispare cu diverse femei prin camerele din palat. Nu înţelege ce păţesc oamenii dubioşi ce se înfăţişează la palat. Oarecum naiv, el găseşte o explicaţie potrivită vârstei şi experienţei sale, palatul unde locuieşte este întregul univers. Spun oarecum naiv pentru că am observat la el un comportament înclinat spre violenţă, cruzime sau răutate, tocmai pentru că mediul în care trăieşte este intoxicat cu atitudini nepotrivite pentru un copil.

Pe lângă acest subiect, autorul încearcă să transmită un mesaj despre Mexic, dacă extrapolăm palatul obţinem o ţară plină de pericole, în care lucrurile nu merg cum ar trebui. Copilul inocent nu are puterea să schimbe, fiind prins şi el în plasa luxului obţinut cu uşurinţă.

Deşi stilul de a scrie este fluid, iar unele imagini sunt amuzante, cartea ridică întrebări foarte serioase, la care nu este atât de uşor să răspundem. Debutul lui Juan Pablo Villalobos mi se pare a fi reuşit şi mă bucur că l-am descoperit.

 

Rezumat recenzie:

Mi-au plăcut: subiectul

Au fost ok: stilul de a scrie

Nu mi-au plăcut: –

 

Editura: Curtea Veche

Colecţia: Byblos

An apariţie: 2013

Nr. pag.: 96

 

Mulţumesc editurii Curtea Veche pentru şansa de a citi această carte!

THE DEWEY’S 24 HOUR READ-A-THON

Hi!

The read-a-thon is almost here and I plan to do updates every hour. At least, I hope so. I will start with:

Opening Meme:

1) What fine part of the world are you reading from today?

I’m reading from Bucharest, Romania.
2) Which book in your stack are you most looking forward to?

Beautiful ruins by Jess Walter.
3) Which snack are you most looking forward to?

Chocolate, of course.
4) Tell us a little something about yourself!

I’m Georgiana or Lorellei and I love books. I like reading and making reviews with my opinios.
5) If you participated in the last read-a-thon, what’s one thing you’ll do different today? If this is your first read-a-thon, what are you most looking forward to?

This is my first read-a-thon so I’m looking forward to reading as many pages/books as possible.

I have to go now, the read-a-thon is here!!!

#Hour 1

56 pages read from Beautiful ruins. This book is amazing, I love every single word from it.

Classic Words of Wisdom

My favourite “Classic Words of Wisdom” is from The Idiot by Fyodor Dostoyevsky: “It is better to be unhappy and know the worst, than to be happy in a fool’s paradise.” This is why I read books, they don’t show me only the beautiful side of the world, but also the tragic one. But why do I want to find out about this side? Maybe because I don’t think that “life in pink” is realistic. Maybe because I want to find interesting ideas that will blow my mind. I don’t want to be happy by ignoring facts.

#Hour 2

74 pages from Beautiful ruins. I enjoy this book so much, the writing is so beautiful and the story is funny and sad in the same time.

Total: 130

4 seasons 4 books

10744647_743202915752206_1724325445_n Spring ( because of the cover)

S4024730 Summer ( because the writing is warm and quiet)

The translation is : Beautiful ruins

DSCN5265 Autumn ( cover)

Translation: The Book of Intimate Grammar

10822266_397289993760945_691203373_n Winter ( cover and story)

Translation: The end of the story

Hour 3

Only 32 pages from Beautiful ruins. But I’ve done all the challenges so far, so I’m happy.

Total: 162 pages

Hour 4

I’m back with 62 pages read from Beautiful Ruins.

Total: 224

Hours 18

I’m back with 36 pages read from Beautiful Ruins and two challenges: My reading story and Goodreads Battle of the Books! I don’t like this evolution, but that’s all I can do for the moment.

Total: 260

Hour 19

84 pages from Beautiful ruins!

Total: 344

Best of my Reading Year

Best Book of Your Reading Year : Stoner by John Williams

Best Romance Book of Your Reading Year: Beautiful ruins by Jess Walter

Best Author of Your Reading Year: Margaret Atwood

Best Cover of Your Reading Year: Ultima iluzie by Porochista Khakpour

Best Fiction Book of Your Reading Year: Intre cer si pamant by Jón Kalman Stefánsson

Hour 20

One book finished: Beautiful ruins by Jess Walter, I’ve read 49 pages in this hour and reached a total of 393 pages. 5 stars on Goodreads.

Now I’m reading The color of magic by Terry Pratchett on my Kindle.

Hour 21

I’ve read 15% from The color of magic, it is nice and funny book. This is also the asnwer for the next challenge:

Blame it on the bloggers!

Cristina from Our Book Palace loves the style of Terry Pratchett, so I added The Disc World on my TBR.

Hour 22

20% from The color of magic, food robbed me!  That means that I’ve read 60 pages from this book. Keep going!

Hour 23

10% from The color of magic+ 10% of Burial Rites= 65 pages read

Hour 24

So…total of pages read in this read-a-thon: 518 pages in 24 hours! Yeeeyy!

Let’s end this with a challenge (End of event meme):

  1. Which hour was most daunting for you? Well, hour 19 or 20 because I am pretty tired and not completely satisfied with the number of books finished.
  2. Could you list a few high-interest books that you think could keep a Reader engaged for next year? Maybe Game of Thrones, fantasy is perfect for this read-a-thon
  3. Do you have any suggestions for how to improve the Read-a-thon next year? It was perfect, I don’t have any suggestions.
  4. What do you think worked really well in this year’s Read-a-thon? The challenges were there for a break and the reading in the first hours was pretty good.
  5. How many books did you read? Three, but I haven’t managed to finish them all.
  6. What were the names of the books you read? Beautiful ruins, The color of magic and Burial Rites.
  7. Which book did you enjoy most? Beautiful ruins
  8. Which did you enjoy least? The color of magic
  9. If you were a Cheerleader, do you have any advice for next year’s Cheerleaders? -
  10. How likely are you to participate in the Read-a-thon again? What role would you be likely to take next time? I will participate for sure as a Reader, maybe a Cheerleader.