Man Booker Prize 2017: Reacții și listă de lecturi

Un premiu pe care am început să îl urmăresc acum câțiva ani este Man Booker, m-a convins prin faptul că titlurile selectate pentru longlist sau shortlist erau de multe ori pe gustul meu. Am citit deja câteva cărți din trecut și îmi mențin părerea că este un premiu interesant.

Lista Goodreads cu titlurile selectate o găsiți aici: Listă Man Booker. Acolo veți găsi subiectul fiecărei cărți, eu nu voi detalia acțiunea.

Așadar a fost publicată lista lungă și vă voi spune câteva impresii despre selecții:

4 3 2 1 by Paul Auster (US) (Faber & Faber)

Am văzut această carte pe Booktube în ultimul timp, dar nu mă tentează deloc să o citesc. L-am citit pe Paul Auster în trecut, nu numai că nu mi-a plăcut, dar m-a plictisit și mi s-a părut groaznic de repetitiv. Eu mă plictisesc foarte greu atunci când citesc, de obicei asta se întâmplă în special dacă stilul de scriere nu e prea reușit. 4 3 2 1 este o carte imensă și nu aș investi atât de mult timp în ea, i-am acordat suficiente șanse lui Auster.

Days Without End by Sebastian Barry (Ireland) (Faber & Faber)

Trecem la o carte pe care vreau să o citesc: Days without end. E un roman lăudat pe Booktube (în special Simon de pe Savidge Reads), mă interesează subiectul: se concentrează pe relația dintre doi bărbați înrolați în armată, dar (bănuiesc eu) și pe teroarea războiului. Face parte din literatura LGBT la care nu cred că am ajuns anul acesta, trebuie neapărat să văd despre ce este voba.
History of Wolves by Emily Fridlund (US) (Weidenfeld & Nicolson)

Despre History of Wolves nu auzisem anterior, nici nu sunt extrem de convinsă dacă să o citesc sau nu. Cercetând puțin, pare să fie genul de carte unde faptele nu sunt clare, unde există o doză de mister, iar stilul de scriere este posibil să fie bun. Nu este prioritate pentru mine, dar o am în vedere.
Exit West by Mohsin Hamid (Pakistan-UK) (Hamish Hamilton)

O aveam pe TBR (to be read) înainte de a fi selectată, cred că a fost recomandată de Sophie de pe Portal in the pages. După cum puteți vedea, Booktube are o mare influență în ceea ce privește alegerile mele pentru că am încredere în gusturile unor oameni atent aleși de către mine. Asta pentru că nu vreau să pierd timp cu titluri ce nu sunt pentru mine.
Solar Bones by Mike McCormack (Ireland) (Canongate)

Am dubii aici, probabil că o voi citi dacă ajunge pe shortlist. Subiectul nu m-a atras de la început.
Reservoir 13 by Jon McGregor (UK) (4th Estate)

Pe Jon McGregor l-am mai citit, mi s-a părut bun, deci probabil că voi citi Reservoir 13 la un moment dat.
Elmet by Fiona Mozley (UK) (JM Originals)

Elmet e cartea despre care nu a auzit aproape nimeni, este posibil să fie o comoară sau o pierdere de timp. Sinceră să fiu eu aș încerca să descopăr ce e cu ea, subiectul este destul de interesant.
The Ministry Of Utmost Happiness by Arundhati Roy (India) (Hamish Hamilton)

Da, dar mai întâi aș citi God of small things.
Lincoln in the Bardo by George Saunders (US) (Bloomsbury Publishing)

Carte recomandată de Sophie Carlon, era pe lista mea înainte de a fi selectată pentru Man Booker. Subiectul nu mă interesează în mod special, dar dacă stilul e bun este posibil să ajungă la multe steluțe.
Home Fire by Kamila Shamsie (UK-Pakistan) (Bloomsbury Circus)

Nu m-am decis încă, mi-aș dori să mai cercetez puțin.
Autumn by Ali Smith (UK) (Hamish Hamilton)

Ali Smith, why not? Știu deja cum scrie Ali Smith, ultima oară nu m-a impresionat, dar nici nu a fost o lectură rea.
Swing Time by Zadie Smith (UK) (Hamish Hamilton)

Zadie Smith, oh. Încă nu am citit nimic scris de Zadie Smith, este foarte lăudată, însă instinctul meu de cititor m-a ținut deoparte până acum, parcă presimte ceva nu tocmai plăcut. Înainte de Swing time, aș încerca mai degrabă Dinți albi.
The Underground Railroad by Colson Whitehead (US) (Fleet)

Subiect interesant, păreri mixte, probabil că da.

În trecut, titlurile selectate pentru Man Booker nu îmi spuneau nimic, nu auzisem de ele și abia atunci le treceam pe lista de lecturi. Anul acesta, auzisem de majoritatea titlurilor, iar unele erau deja pe TBR. Sunt 4-5 cărți pe care le voi citi cu siguranță, pe celelalte titluri le voi citi dacă ajung pe shortlist/câștigă, dacă voi mai citi recenzii pozitive, dacă îmi va crește entuziasmul pentru ele. Nu mă voi obliga să citesc longlistul Man Booker pentru că am multe cărți în categoria want to read și e posibil să fie mai reușite. Vă țin la curent cu ce se mai întâmplă, voi ce planuri aveți?

Recenzie: Războiul poveştilor: Cum cei care spun (şi trăiesc) cele mai bune poveşti vor domina viitorul

Notă Goodreads: 3.5 din 5 steluțe

Un lucru este sigur, Războiul poveștilor este diferită de cursul de marketing din anul I de facultate. Dacă la marketing înveți despre caracteristicile produsului, despre metode de promovare, despre companii care au reușit să se dezvolte uimitor, în Războiul poveștilor înveți despre valori, despre principii și despre cum acestea se pot îmbina cu brandul creat. Ceea ce este minunat din punctul meu de vedere.

Pe scurt, Jonah Sachs spune că un brand trebuie să aibă curaj să inoveze, să aibă un cuvânt de spus, să vadă cum se leagă produsul/serviciul lor de valorile companiei și să  pună accentul pe principiile sale când se promovează. O firmă ar trebui să aibă un mesaj clar legat de valorile sale, să aibă un erou pe care să îl promoveze constant. De asemenea, e important să nu avem vorbe goale, o companie va fi rău lovită dacă spune ceva și face altceva. Această carte este un amestec de teorie cu practică, mai exact povești de succes unde s-au obținut multe reacții din partea publicului tocmai datorită valorilor. Partea mea preferată a fost The story of stuff (găsiți videoclip pe Youtube, vă încurajez să îl vedeți), sunt preocupată de mediu și încerc să îmi reduc cât mai mult impactul, însă nu știam o mulțime de lucruri despre cum funcționează industria, ce înseamnă resursele de fapt și cine sunt pierzătorii. Asta m-a convins că micii pași pe care îi fac (diminuez produsele cumpărate din plastic, cumpăr doar ce am nevoie, folosesc un produs pentru mai multe scopuri, în alte cuvinte încerc să mă apropii de zero waste) contează, chiar dacă voi fi singura care face asta și impactul va fi nesemnificativ, cel puțin acționez în conformitate cu principiile mele. Iar cartea fix pe acest lucru se focusează, brandurile trebuie să aibă un set de principii și să le susțină orice ar fi, doar așa pot contrui o relație pe termen lung cu clienții.

Nu mă miră că acest nou tip de marketing a apărut, se poate observa că din ce în ce mai mulți oameni vor să știe cum sunt produse lucrurile, cine lucrează pentru ele, în ce condiții, cât poluează, câte resurse consumă și așa mai departe. Bănuiala mea este că la un moment dat corporațiile vor avea dimensiuni din ce în ce mai reduse și pe trend vor fi companiile mici, cu o poveste în spate, cu atenție mai mare pentru clienți și cu dorința ca toată lumea să câștige. Vom vedea dacă am dreptate.

Teoria poveștilor lui Sachs se poate aplica și la nivel individual, dacă ai o poveste sau de o cauză de susținut, poți apela la sfaturile sale pentru ca mesajul să ajungă la publicul-țintă. Deși nu menționează acest lucru, teoria cred că poate avea mult succes în cazul blogurilor pentru că aici valorile au o importanță mai ridicată decât în cazul brandurilor. Mă gândesc să am o pagină separată Despre mine, cu lucrurile în care cred și care îmi fac plăcere, alături de ce mi-aș dori să am pe blog și ce tipuri de oameni ar putea fi interesați.

Războiul poveștilor a fost o gură de aer proaspăt într-o perioadă în care consumul este considerat a fi un zeu adorat, iar profitul singurul scop posibil. Cartea dă de gândit, oare chiar vrem să ne ducem în acea direcție sau ne dorim un set solid de principii, o poveste reușită, inovație, utilitate și grijă pentru ce ne înconjoară? Sachs spune că doar cei din urmă vor domina viitorul, adică cei care nu respectă adevărul și nu acționează corect vor fi eliminați în curând de către clienți. Acesta este și un îndemn adresat consumatorilor de a fi conștienți ce cumpără și de la cine.

Mulțumesc, Black Button!

Recenzie:Flamurile negre: ascensiunea ISIS

Notă Goodreads: 4 din 5 steluțe

Interesul meu pentru non-ficțiune a apărut în urmă cu un an, până atunci mă concentrasem pe ficțiune și nu socoteam că non-ficțiunea îmi poate oferi ce îmi doream la momentul respectiv. Ce-i drept, nici nu aveam o idee foarte bine documentată legată de cărțile existente pe piață și modul în care acestea pot contribui la dezvoltarea personală sau la informarea pe temele de interes. Am crescut, opiniile mi s-au schimbat, iar acum am o listă uriașă cu titluri de non-ficțiune, subiectele care mă interesează sunt multiple atât timp cât nu mai sunt obligată să le învăț.

Unul din subiectele care m-au atras este legat de apariția ISIS și contextul politic actual, mi-am dorit o carte bine documentată, care să trateze subiectul pe baza faptelor, nu a opiniilor personale, care să nu ridice în slăvi SUA și să admită că toți actorii au greșit mai mult sau mai puțin. Dorința s-a concretizat prin cartea Flamurile negre: Ascensiunea ISIS, tradusă la editura Black Button. Autorului i s-a acordat Premiul Pulitzer pentru non-fiction anul trecut, deci ne putem face o idee legată de cât de bine a fost scrisă această carte. Dacă nu sunteți convinși (căci premiile mai dau greș din când în când), voi detalia în continuare câteva trăsături ale acestei lecturi.

Flamurile negre arată cum s-a format ISIS, contextul politic și social, momentele cheie când istoria ar fi putut fi schimbată, încercările de a opri dezvoltarea acestui grup, erorile făcute de SUA (care ar fi putut fi evitate sau care au părut a fi o decizie bună inițial).  Este o relatare cuprinzătoare, ce abundă în detalii, în referințe, în mărturii și surse trecute sub anonimat. Fiind un subiect complex, dificil de înțeles, am simțit nevoia să mi se ofere cât mai multă informație și mi-a plăcut că am reușit să învăț multe despre această temă și despre legăturile între evenimente. Ce mi s-a părut cel mai important a fost faptul că fiecare parte a fost interesantă, nu am simțit că mă plictisesc pe parcurs sau că ar putea elimina o parte din carte fără să îi simt lipsa. Nu este nevoie de o bază de cunoștințe pentru a înțelege lectura, informația este bine strucurată, frumos explicată ceea ce o face ușor de înțeles, în plus sunt disponibile recomandări de alte texte pentru fiecare capitol.

Concluzionând, recomand această carte pentru că este importantă în contextul politic actual, pentru că este bine documentată și face ca evenimentele să fie ușor de înțeles. Nu cred că mai există o carte asemănătoare pe piață, dacă mă înșel, vă rog să îmi spuneți (nu mă refer la același subiect, ci la același mod de prezentare, la perspectiva amplă asupra subiectului). Îmi propun să arunc o privire pe titlurile câștigătoare pentru non-ficțiune, poate mai găsesc o comoară pe acolo.

Mulțumesc editurii Black Button pentru acest exemplar!

Recenzie: Mica enciclopedie Hygge

Notă Goodreads: 4 din 5 steluțe

Nu obișnuiesc să citesc cărți aflate în trend, însă pentru hygge am făcut o excepție, îmi place conceptul și aș fi vrut să aflu mai multe despre el. Pentru cine nu știe deja, hygge este un fel de stare de relaxare, calm, împăcare, cuprinde activitățile care îți fac plăcere, care te bucură și care crează o atmosferă intimă, prietenoasă. Hygge poate însemna să îți construiești un loc de lectură, să savurezi o cană de ceai, să stai cu prietenii tăi la o discuție generală, într-o lumină difuză, cu diverse prăjituri la dispoziție. Acest concept este legat deseori de fericire, mai ales că Danemarca a fost aleasă în mulți ani ca fiind țara cu cele mai multe persoane fericite, în ciuda vremii teribile ce nu îți permite să faci aproape nimic.

Mica enciclopedie Hygge s-a dovedit a fi mult mai cuprinzătoare decât m-aș fi așteptat: autorul ne povestește despre ce înseamnă hygge și cum se poate aplica cu ajutorul diverselor elemente (lumânări, îmbrăcăminte, mâncare, băuturi, decor, locuri, oameni etc.). Fiecare secțiune este descrisă în detaliu, se oferă informații practice (rețete, idei de hygge pentru fiecare perioadă a anului) și statistici legate de hygge (de exemplu, există date despre consumul lumânărilor pe cap de locuitor, ceea ce mi se pare fascinant). Textul e abundent în glume, autorul nu se ia foarte în serios și nu se consideră atotștiutor pe hygge sau obiceiurile danezilor, însă oferă suficiente informații astfel încât să simți că ai învățat ceva nou. Mi-a plăcut cum a fost scrisă fiecare secțiune, a reușit să facă fiecare categorie interesantă, iar pozele însoțitoare sunt minunate, zici că sunt scoase direct de pe cel mai mișto cont de Instagram. Trebuie să recunosc că am petrecut câteva minute de relaxare doar uitându-mă pe poze și imaginându-mi conceptul de hygge pus în aplicare.

În general, mi-a plăcut ce am aflat despre danezi, au un nivel înalt de fericire datorită faptului că acceptă să plătească taxe mai ridicate pentru ca toată lumea să aibă siguranță financiară în cazul unor greutăți și, de asemenea, respectă programul de lucru astfel încât să le rămână timp de petrecut cu prietenii, cu familia. Pentru o persoană care se întoarce acasă la 8-9, mi se pare surprinzător să aflu că danezii pleacă de la lucru la ora cinci, iar dacă au copii chiar mai devreme, la patru. Timpul liber îi ajută să aibă parte de hygge și să revină cu mai mult entuziasm și mai multă eficiență la sarcinile zilnice. Totodată, este menționat și faptul că e mai greu să intri în cercurile constituite de danezi, tocmai pentru că ei preferă să aibă doar prietenii apropiați pentru momentele de hygge și nu sunt foarte receptivi la oamenii noi, din cauză că le-ar putea strica atmosfera.

O altă parte care mi-a plăcut la hygge este că opulența este considerată a fi ceva rău, iar minimalismul este cel cel care duce la fericire. E o componentă la care aș vrea să mai lucrez, am adunat o mulțime de lucruri de care nu am nevoie și acum ar fi mai bine să le vând/arunc/donez (inclusiv cărți, nu mai am spațiu pentru ele și nici interes pentru unele). Mai puține lucruri, mai multă utilitate, orientarea spre lucruri mici: hygge.

În ceea ce privește ideile practice din această carte, eu aveam pregătite deja diverse esențe și lumânări, însă mai am mult de lucru până să instalez hygge (pași mici, așadar). Rețetele nu mă încumet să le fac, mâncarea daneză nu e pe gustul meu, mi se pare cam grea și prea abundentă în carne și zahăr.  Mi-ar plăcea în schimb să am mai multe obiecte decorative din lemn și mai multe plante (șase nu sunt suficiente), iar ca experiențe mult mai multe ieșiri la munte, într-o cabană.

Prin urmare, Mica enciclopedie Hygge nu este chiar atât de mică, detaliază pe larg componentele hygge, statisticile existente și este însoțită de poze superbe. Poate fi răsfoită din când în când, dar eu recomand și o lectură amănunțită. După ce am citit cele 250 de pagini (se citește foarte repede, în maxim 2 ore), mă voi întoarce la ea ocazional să îmi amintească cum pot obține hygge.

Mulțumesc pentru acest volum, Libris!

Recenzie: Freeman’s: cele mai bune texte noi despre familie

Notă Goodreads: 4 din 5 steluțe

Freeman’s: cele mai bune texte noi despre familie mi-a depășit cu mult așteptările,  acolo unde mă așteptam să găsesc scene din familia obișnuită, cu bucuriile și problemele lor, am găsit o mulțime de perspective, o răsturnare a conceptului de familie, prospețime în gândire și tăiș în scriere. Nu mă așteptam să găsesc o carte croită exact după principiile și interesele mele, cu texte ce abordează subiecte grele, actuale, controversate.  Este o lectură ce deschide drumul către cercetare suplimentară și către discuții lungi despre ce se întâmplă în lume, ce este corect și ce ar trebui îmbunătățit.

Pentru că este o colecție scrisă de autori cu stiluri complet diferite, este de așteptat ca unele texte să fie pe gustul unui cititor, în timp ce altele nu. Eu pot spune că în afara unui singur text ( Operele alese ale lui Abdullah) care nu a reușit să îmi stârnească interesul, toate celelalte au fost pe placul meu și mi-au împlinit dorința de a afla mai multe despre tema abordată. Dintre autori nu l-am citit anterior decât pe Marlon James, iar Mo Yan și Cesar Aira erau pe lista mea de dorințe. Așadar, bucurie mare, am descoperit niște autori proaspăți, cu spirit revoluționar, preocupați de problemele mondiale: Valera Luiselli, Aleksander Hemon, Sandra Cisneros, Athena Farrokhzad și mulți alții.

Printre textele care mi-au plăcut se numără Un nume de familie, ce are ca subiect importanța identității. De asemenea, Marlon James scrie extraordinar, nu se lasă mai prejos în Într-o zi o să scriu despre mama. Abordarea este dură, cuvintele sunt bine alese, iar subiectul se concentrează pe relația dintre fiu și mamă, dar și pe  acceptarea homosexualității și pe dificultatea de a recunoaște cine este. Tunelul de Mo Yan este povestea unui mame chineze ce se refugiază într-un tunel atunci când autoritățile vin să preia femeile ce au mai mult de un copil. Ea este ajutată de soțul ei, bărbatul nerăbdător să aibă un fiu moștenitor, să nu cumva să mai aibă fete. Fetele așteaptă în casă și sunt pregătite să spună povestea legată de locul unde se află părinții lor atunci când autoritățile vor să îi prindă. Politica unui singur copil mi se pare un subiect fascinant, mi-aș dori să citesc non-ficțiune pe tema aceasta (găsisem la un moment dat o carte pe tema asta care probabil că se chema One child). Și pentru că mi-a plăcut cum scria, aș vrea să încerc romanele lui Mo Yan. P.S. Nici nu trebuie să pun accentul pe tratamentul fetelor în cazul acestei politici deoarece este evident că toată lumea prefera să aibă băieți.

Spune-mi cum se termină este un text tulburător despre tratamentul copiilor imigranți, despre întrebările ce li se pun și despre șansele de a avea un viitor mai bun. Pericolele traversării graniței dintre Mexic și SUA sunt imense, însă unii copii reușesc să facă asta la vârste fragede (trei ani) sub supravegherea unui grup plătit de rude. 80% din fetele ce ajung în SUA sunt violate pe drum, așa că iau anticoncepționale preventiv înainte de plecare. După toate aceste greutăți, după violență și frică, după bucuria că scapi de un sistem abuziv, în care drogurile sunt mai importante decât orice viață, dai peste o țară care nu e dispusă să te accepte decât după ce se târăște printr-un sistem din care este dificil să scapi. Totuși, e mai bine să muncești la negru în SUA și să nu ai niciodată drepturile unui cetățean obișnuit decât să te întorci acasă. Textul conduce spre ideea că poate există ceva ce nu facem bine, poate că am permis prea multe sau poate că nu am intervenit când trebuia.

Scala Edinburgh în 10 puncte a depresiei portpartum este un text despre depresie, probleme ale cuplului și despre lipsa de comunicare. Ce mi-a plăcut la acest text este că modul în care sunt construite propozițiile și în care sunt alese cuvintele spune mai mult decât pare să o facă la prima vedere. Aproape că putem vedea că mai există ceva ce nu ni s-a spus, că ar fi o problemă de care nu știm.

Un plus al acestei colecții este că are în conținut poezie, m-a bucurat peste măsură că am găsit poezii moderne, puternice, pline de idei. Cea care mi-a plăcut cel mai mult a fost Ai face bine să nu mă bagi într-un poem, o poezie în care autoarea inventariază bărbații care au intrat și au ieșit din viața ei, pe un fundal abundent în sexualitate și limbaj dur.

Se înțelege deja că textele din această colecție au fost bine alese, că stilul de scriere și subiectele abordate nu au dezamăgit. Ba mai mult, mi-ar fi plăcut să am mai multe scrieri la dispoziție, să am mai multe pagini de savurat, să am mai multe idei de dezbătut. Dacă mai știți o astfel de colecție, puteți să îmi lăsați un comentariu cu numele ei, chiar mi-aș dori să citesc ceva asemănător.

 

Mulțumiri către editura Black Button Books care mi-a oferit acest volum, mă bucur că vă concentrați pe subiecte importante, pe probleme actuale și pe autori deosebiți.

P.S. Vor urma recenzii pentru Războiul poveștilor și Flamurile negre: Ascensiunea ISIS, după care sunt foarte nerăbdătoare să citesc: Între lume și mine, Argonauții, Iubire și obstacole și Uite-așa o pierzi (în această ordine).