Recenzie: Octopussy de Cristina Boncea

11047201_439459699543974_117374374_nTrebuie să mărturisesc că romanul Cristinei mi-a atras atenţia înainte ca ea să trimită bloggerilor câteva exemplare. Motivul e evident, m-am gândit de multe ori dacă aş putea să scriu ceva care să mulţumească cititoarea din mine şi m-am bucurat să aflu că o fată mai tânără decât mine a reuşit să facă asta. Concluzia mea a fost că eu nu pot, m-aş critica mult mai dur decât oricine altcineva. Cristina însă a reuşit şi mă gândesc că satisfacţia de a-ţi vedea cărţile în librării este foarte mare. Să trecem totuşi peste această lungă introducere direct la recenzie.

Subiect

Hyena se întoarce în sfârşit acasă, după mulţi ani în care a trebuit să îşi revizuiască comportamentul. Acasă o aşteaptă sora ei geamănă, Becks, o iubitoare a vieţii de noapte ( incluzând droguri, alcool, relaţii superficiale şi cluburi). Mai avem o mamă ce nu se preocupă excesiv pentru binele familiei şi care preferă să îndeplinească fanteziile soţului ei, Gary, un american ce i-a ridicat statutul social, transformând-o într-o femeie bogată, fără griji. Privită în ansamblu, familia Sugar pare puţin ( mai mult) dereglată, iar această situaţie va ieşi în evidenţă odată cu sosirea unchiului Philip.

Impresii

Voi vorbi iniţial despre punctele bune ale acestei cărţi. E o lectură uşoară, rapidă, iar începând cu jumătatea romanului chiar te prinde şi te intrigă. Deşi are câteva momente ce se apropie de clişee, nu mi s-a părut că are un subiect ce se poate regăsi şi în altă parte. Cred că e un lucru important, autoarea fiind tânără e mult mai probabil să fie influenţată de romanele contemporane. Nu mi s-a părut că s-a întâmplat asta, deci din această perspectivă a fost în regulă. Am citit câteva recenzii care spuneau că scenele de sex şi alte perversiuni nu ar avea ce să caute într-o carte scrisă de o persoană atât de tânără. Adevărul este că sunt câteva momente nepotrivite pentru cei slabi, însă eu am obiceiul de a judeca romanul, nu autorul. În plus, nu pun semnul de egalitate între ficţiune şi realitate. Sunt câteva aspecte ce ar putea fi îmbunătăţite, legate de stil, construirea acţiunii sau a personajelor, însă cred că schimbările au nevoie de timp. Rar se întâmplă ca un scriitor să fie genial încă de la prima lui carte. Se poate observa totuşi o naturaleţe, o înclinaţie spre scris şi Cristina a bifat partea asta.

I-am dat trei steluţe pe Goodreads ceea ce se traduce prin Ok, mi-a plăcut, însă ar putut fi mai bine.

P.S. Dacă sexul cu animale vă dezgustă s-ar putea să nu vă placă acest roman.

Recenzie: Între cer şi pământ de Jon Kalman Stefansson

intre-cer-si-pamant_1_fullsizeCarte oferită de libraria Libris

 

Dacă ar fi să rezum recenzia pentru romanul Între cer şi pământ într-un singur cuvânt aş alege “tulburător”. Povestea croită prin frig şi apă înfuriată nu are cum să nu mişte cititorul,  îi pătrunde printre gânduri şi  îi deschide o portiţă spre o zonă întunecată, unde fiecare greşeală se plăteşte amarnic. Cu siguranţă nu este o carte ce se citeşte cu mintea în altă parte, nu e o lectură uşoară care să te asigure că toate finalurile sunt fericite. În schimb, este ceva mult mai bun: e un roman scris impecabil.

Personajul principal este băiatul, numele lui nu va fi aflat vreodată poate din cauză că povestea lui ar putea aparţine oricui. Acest băiat este pescar, alături de încă cinci bărbaţi pleacă cu noaptea-n cap să asigure masa din acea zi. Condiţiile nu sunt uşoare, frigul este neîndurător, apa se poate întoarce oricând  împotriva lor mai ales că niciunul dintre pescari nu ştie să înoate. Îşi pun speranţa în Dumnezeu, sperând că barca lor nu se va transforma într-un sicriu.

Şi, cu toate astea, marea n-are în ea nicio frumuseţe şi o duşmănim mai mult decât orice când îşi ridică valurile la zeci de metri deasupra bărcilor, când se năpusteşte şi ne îneacă fără milă, ca pe căţeii de o zi, puţin îi pasă că dăm din mâini şi ne rugăm urlând la Dumnezeu şi la Isus Hristos, e fără milă, ca pe căţeii de-o zi ne îneacă.

Paradisul pierdut al lui Milton este cel care îl va conduce la pieire pe Barour, prietenul băiatului,  şi care va dărâma toată baza acestuia din urmă, îl va lăsa singur, confuz, fără dorinţă de a continua această viaţă nedreaptă. O neglijenţă care nu este iertată, barca se întoarce cu o viaţă în minus. Din acest moment acţiunea se concentrează pe traseul băiatului spre maturitate, spre împlinire şi spre înţelegerea sensului unei vieţi. E un drum dureros, de cele mai multe ori fiind sigur şi bazându-se doar pe propriile cunoştinţe.

Vrea să facă ceva în viaţă băiatul, să înveţe limbi străine, să străbată lumea, să citească mii şi mii de cărţi, să ajungă la miezul lucrurilor, oricare ar fi acesta, ar vrea să descopere dacă e un miez în ele, dar câteodată e greu să stai pe gânduri şi să citeşti când toate sunt viermănoase în jur, după o zi întreagă în care n-ai făcut decât să vâsleşti, ud până la piele şi înţepenit, doar ai stat douăsprezece ore afară, atunci gândurile se fac atât de grele, că nu mai e în stare să le ridice, atunci miezul lucrurilor e la ani întregi depărtare.

 

Personajele nu sunt din cele pretenţioase, nu sunt nobile, dar sunt de îndrăgit pentru simplitatea lor. Nu îşi pun întrebări existenţiale pentru că apa nu ia în seamă gândirea, iar foamea nu trece prin poezie. Ba chiar te îndreaptă spre moarte, după cum a fost cazul lui Barour. Am găsit în acest roman una din cele mai simple şi frumoase declaraţii de dragoste:

Mi-e dor de tine, scrisese băiatul, mi-e dor de tine când mă trezesc şi mi-e dor de tine când prind lopeţile în pumn, mi-e dor de tine când arunc momeala şi când curăţ peştii de solzi, mi-e dor să mă întrebe copiii câte ceva şi eu să nu ştiu ce să le răspund, dar tu fireşte că ştii, tu întotdeauna ştii, mi-e dor de buzele tale, de sânii tăi, de sexul tău.

Alături  de caracterul tragic al acestui roman regăsim un puternic îndemn de a ne bucura de viaţă, de a face ceva care să conteze, după cum se poate vedea în citatul următor:

Unii trăiesc într-un fel care nu trece neobservat, faptul că trăiesc are darul să mişte văzduhul dimprejur, iar alţii petrec ani întregi agăţaţi de viaţă, fără să facă valuri, timpul se scurge prin ei, şi uite că deja au murit, sunt îngropaţi, uitaţi.

Impactul puternic pe care l-a avut acest roman asupra mea m-a făcut să îi ofer cinci steluţe pe Goodreads şi să o numesc cartea lunii februarie alături de Stoner. O recomand tuturor celor interesaţi de literatura islandeză cu personajele ei puternice, cu peisajele ei îngrozitor de frumoase şi celor care doresc să urmărească traseul iniţiatic al unui tânăr după moartea celui mai bun prieten.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Între cer şi pământ”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.

 

Recenzie: Femei fără bărbaţi

index

Carte primită de la libraria Libris

Femei fără bărbaţi mi-a atras atenţia când a fost publicată aproape simultan cu Bărbaţi fără femei de Haruki Murakami, pentru că pe acesta îl ştiam deja m-am hotărât să schimb puţin perspectiva. Nu este prima oară când citesc despre acest subiect ( femei tratate ca nişte obiecte, fără drepturi şi fără ceva de spus), aşadar aşteptam să primesc altceva, să fiu impresionată prin stil, prin idei sau mai ştiu eu ce. Şi am fost, chiar mai mult decât m-aş fi aşteptat. Vedem în continuare de ce.

Personaje cu idei deosebite şi un strop de magie

Femeile lui Parsipur sunt orice, numai banale nu. Avem o tânără care visează să devină un copac ( Mahdokht), o alta ce tânjeşte după o căsătorie, un personaj cam viclean şi răutăcios ( Faeze), o tânără ucisă de fratele ei pentru că a dorit libertate psihică şi fizică ( Mounes), o doamnă bogată ce a ratat iubirea din tinereţe ( Farrokhlangha Sadroddivan Golchehreh) şi care deţine grădina în care are loc mare parte din acţiune şi o prostituată ( Zarrinkolah). Ele sunt femeile fără bărbaţi, cele care se retrag în spaţiul ocrotitor al grădinii şi încearcă să se refacă, să se readune, să guste viaţa şi să o înţeleagă. Vor să fie împlinite, să îşi atingă scopurile fără a pierde urma de libertate câştigată cu greu.

Era o tânără naivă, care îşi dorea ca toată lumea, chiar şi nuanţele de verde de pe pământ, să convieţuiască în bună înţelegere. (Mahdokht)

Îşi dorea asta din toată inima şi întotdeauna dorinţele inimii sunt cele care aduc oamenii în pragul nebuniei. ( Mahdokht)

-Nici n-are sens ca o femeie să iasă din casă. Locul femeii acolo e, lumea de afară e a bărbaţilor. ( Amir Khan, fratele lui Mounes)

Deşi diferite, aceste femei reuşesc să convieţuiască pentru o perioadă de timp, fiind legate prin trăsătura lor comună: sunt fără bărbaţi. Există totuşi o excepţie, în grădină este primit un singur bărbat, un grădinar cu mâini de aur şi cu suflet bun. Este singurul care se oferă să le ajute, să le sprijine şi să aibă grijă de ele.

Cu sau fără bărbaţi?

Nu ştiu dacă această carte susţine feminismul, mie mi s-a părut că se îndreaptă mai degrabă spre puţină dreptate. Nu s-a aruncat cu noroc în bărbaţi, ci pur şi simplu s-au prezentat fapte, cauze şi efecte. Parsipur nu s-a îndreptat spre zona dramatică, plină de tensiune, a preferat să aleagă drumul simplist croit prin câteva cuvinte. Mie îmi place acest stil prin care nu se umple textul cu pasaje inutile, dacă rămân mici goluri ele pot fi umplute cu uşurinţă de un cititor atent. Revenind la bărbaţi, ei nu sunt scoşi în totalitate din ecuaţie, însă trec pe un plan secund de unde nu mai pot influenţa semnificativ destinul femeilor. Grădina este un spaţiu ce le oferă acestora siguranţă şi care le izolează de atrocităţile ce se petrec în afară.

-Fii bărbat! E oribil! Pentru ce să plângi? Eşti frate, eşti pătimaş, eşti iute la mânie. Ai omorât-o! Bine-ai făcut! De ce nu? O fată care a dispărut o lună e ca moartă. ( Faeze)

Când soţul îi era acasă, toată energia îi seca şi nu îi rămânea altceva de făcut decât să se ascundă în vreun colţ.

Câteva concluzii

Femei fără bărbaţi este o carte uşor de citit, are doar câteva pagini, însă sunt suficiente încât să putem observa vieţile celor cinci femei fără bărbaţi. Fiecare lasă în urmă povestea ei de viaţă şi se retrage într-o grădină magică ce înlocuieşte sprijinul bărbaţilor. Totuşi, avem un personaj masculin ce intervine, unul diferit.

-Nu, doamnă. Am găsit-o pe biata femeie venind spre Karaj. Şedea buimacă pe marginea drumului şi se uita în toate părţile. Când m-a văzut, a scos un ţipăt şi s-a aruncat plângând la picioarele mele. Am întrebat-o de ce plânge şi de ce-mi tot sărută picioarele mele. Până la urmă mi-a zis că, după şase luni, sunt primul bărbat care nu e fără cap. ( grădinarul)

 

Romanul a primit patru steluţe pe Goodreads, luna aceasta fiind clasat pe locul trei după Stoner şi Între cer şi pământ.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Femei fara barbati”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.

 

Un roman (rusesc) la editura Univers

3d_Shalev_roman rusesc

 

Eu mă declar fană a colecţiei Globus de la editura Univers, până acum toate cărţile de aici mi-au plăcut, au avut personaje bine construite, subiecte interesante şi o tehnică de cele mai multe ori impecabilă. Îmi doresc ca toate cărţile din Globus să îşi mute locul în biblioteca mea, cine ştie, poate cândva chiar reuşesc.

E evident că atunci când am primit un e-mail despre ultima apariţie din colecţia Globus am citit repejor despre ce era vorba şi m-am gândit să împărtăşesc cu voi noutăţile. Avem Roman rusesc de Meir Shalev, un scriitor israelian de care nu auzisem până acum. S-a remediat.

Subiectul sună cam aşa: 3 tineri emigrează din Ucraina şi se stabilesc în Palestina, unde se pare că se vor îndrăgosti de aceeaşi femeie. În jurul celor patru personaje se croieşte povestea, iar mie mi se pare a fi una din acele cărţi amuzante, pline de metafore şi cu o mică doză de ironie. Mă aştept să primesc o explicaţie pentru copacul de pe copertă, mă intrigă această imagine.

Dacă doriţi o recenzie pentru această carte, îmi puteţi spune în secţiunea de comentarii şi voi avea grijă să includ Roman rusesc în următorul meu colet de la editura Univers. Îmi mai doream Glasul mării, Aproape de inima vijelioasă a lumii, Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire, City, Ucigaşul şi multe altele, dar dacă doriţi impresii despre ultima apariţie Globus o voi înainta pe listă.

Lectură plăcută tutoror!

 

Tag: Ai prefera să…?

Andreea Păunescu m-a menţionat pentru acest tag şi cum încă nu am găsit timp pentru publicarea unor recenzii, m-am hotărât să îl completez rapid şi să vă mai ofer astfel material de citit. Cu scuzele de rigoare, dar sesiunea se pare că este mai puternică decât mine.

(Întrebările nu sunt traduse de mine, eu de exemplu n-aş opta pentru “cărţi singure” -stand alone. Şi nici pentru vânzător de cărţi)

1.Ai prefera să citeşti serii sau cărţi “singure”?

Eu nu sunt o fană a seriilor, multe dintre ele mi se par a fi scrise fără nicio urmă de talent, cu accentul pe acţiune şi prea puţin pe profunzimea unor idei, pe analiza unor evenimente sau pe psihologia personajelor. Nu spun că nu ar fi bune pentru adolescenţi, dar pe mine nu reuşesc să mă impresioneze.

2.Dacă ai avea de ales să citeşti doar autori bărbaţi sau doar autori femei pentru tot restul vieţii, ce ai alege?

Nu cred că acesta este un criteriu de alegere a cărţilor, dar făcând o statistică am mai mulţi scriitori dragi decât scriitoare. Problema principală a acestora din urmă este că se orientează spre poveşti de dragoste şi cred că ce e în capul lor se transformă în literatură bună.

Pentru a nu părea foarte rea, le menţionez pe Alice Munro, Lydia Davis, Elif Shafak.

3.Ai prefera să cumperi cărţi direct din librării sau online?

Direct din librării pentru a putea răsfoi puţintel cărţile înainte de a le cumpăra.

4.Ai prefera să te uiţi la ecranizarile de tip film sau serial TV?

Aş prefera să nu mă uit la nimic, în general mă uit la filme sau seriale ce nu au legătură cu lecturile anterioare. Cred că aş merge pe seriale pe baza Game of thrones.

5.Ai prefera să citeşti 5 pagini pe zi sau 5 cărţi pe săptămână?

5 cărţi pe săptămână, fără discuţii!

6.Ai prefera să fii un critic sau un autor?

Critic, talent de scriitor n-am suficient încât să fiu mulţumită de ce am scris.

7.Ai prefera să citeşti topul tău de 5 cărţi favorite sau cărţi noi?

Cărţi noi, sunt atât de multe de descoperit!

8.Ai prefera să fii un bibliotecar sau un vânzător de cărţi?

Cum sună “vânzător de cărţi”! Incredibil de urât, deci aş merge spre bibliotecar.

9.Ai prefera să citeşti genul tău favorit de la toţi autorii sau toate genurile de la autorul tău preferat?

Genul meu favorit de la toţi autorii ( clasicii mă aşteaptă).

10.Ai prefera să citeşti cărţi fizice sau e-book-uri?

Cărţi fizice, chiar dacă acum am la dispoziţie un Kindle frumuşel.