Recenzie: Generalul armatei moarte de Ismail Kadare

Notă Goodreads: 4 din 5 steluțe pe Goodreads

Există cărți pe care le-am pus pe lista mea de dorințe pentru că sunt convinsă că vor fi pe gustul meu, dar peste care s-au țesut pânze de păianjen după ce timpul a curs neiertător. Generalul armatei moarte este una dintre ele, dar mă bucur că am reușit într-un final să las noutățile să treacă pe lângă mine și să mă întorc la dorințele vechi, mai ales că știu cât de bine scrie Kadare. În plus, aceasta este cea mai cunoscută operă a lui, deci mă așteptam să fie o lectură reușită.

Un general și un preot pornesc spre Albania cu scopul de a găsi rămășițele soldaților italieni participanți la al Doilea Război Mondial și de a le aduce înapoi în țară, la familiile lor. Au liste, hărți, aprobarea autorităților din Albania, ghizi și ajutoare, mărturii care să îi susțină în această misiune teribilă, obositoare și răscolitoare. Generalul și preotul sunt mânați de un puternic simț al datoriei, simt că fac ceea ce e corect și drept pentru cei care au murit pentru patrie, îi dezgroapă din pământul străin și îi aduce înapoi în mediul familiar. Așa se construiește armata moartă.

Personajele noastre sunt înconjurate de ostilitate, a mediului și a oamenilor. Totul este apăsător, vremea îi împiedică să lucreze corespunzător, îi aruncă într-o amărăciune continuă, în timp ce albanezii par să fi rămas cu resentimente, iar ura e acoperită de un strat foarte subțire, oricând poate reieși la suprafață. În acest mediu ostil, generalul începe să evalueze propria situație, ce anume caută într-o țară străină și cât de mult îi ajută misiunea sa pe soldații din armata sa moartă. Pe parcursul lecturii, aflăm povestea unor soldați ce au trădat cauza și s-au angajat ca slugi pentru albanezi, pentru a scăpa de furia unui război necruțător.

Subiectul este greu digerabil, vorbim despre dezgroparea unor  soldați morți pentru a-i înapoia unor familii ce nu mai au speranțe să îi vadă întorși cu bine de pe front. Cititorul are fiecare mușchi încordat și simte atmosfera tensionată din oricare etapă a misiunii nobile, în parte datorită subiectului și atmosferei din această țară misterioasă, în parte datorită stilului de a scrie, Kadare construiește imagini răscolitoare și portretizează misiunea în culori întunecate, al sângelui vărsat inutil.

Este interesant de urmărit cum îi descrie Kadare pe albanezi, sunt un popor misterios din punctul de vedere al străinilor, un popor relativ ușor de învins, însă se dovedește că sunt duri, perseverenți, necruțători, curajoși, răzbunători în unele cazuri. Sunt genul de oameni care nu acceptă înfrângerea, care luptă până în ultima secundă și care țin foarte mult la teritoriul lor, la identitatea lor.

În concluzie, Generalul armatei moarte este o carte ce explorează tema războiului și oferă o imagine apăsătoare a urmărilor, totul petrecându-se într-o Albanie neprietenoasă, ce cuprinde o frumusețe teribilă. Este o carte pentru care cititorul trebuie să se pregătească, fiind încărcată cu amărăciune,  cu sentimentul de singurătate și inutilitate. În fond, misiunea este nobilă cu adevărat?

Mulțumesc, Libris!