Recenzie: Sentimentul unui sfârșit de Julian Barnes

 

Notă Goodreads: 2.5 din 5 steluțe

Cu Barnes, niciodată nu știu cum iese. După prima carte, am zis că pe mine mă depășește discursul lui și că n-am de ce să mă întorc la el. M-am întors totuși și am găsit o plăcere vinovată în modul în care construiește el cuplurile. Uneori bifează căsuțe cât să treacă testul, alteori completează pe lângă, însă cu siguranță pot spune că este un autor inteligent, care scrie binișor și care este concentrat pe toate gândurile posibile sau imposibile ale personajului. Spun asta după ce am adunat câteva titluri pe lista mea: Iubire etc., Trois, Nimicul de temut (probabil preferata mea), Cafe au lait și Papagalul lui Flaubert (citită acum o viață și jumătate). Iar acum, vorbim despre ultimul titlu adăugat: Sentimentul unui sfârșit.

Personajul principal, Tony Webster, rememorează ce a făcut și simțit în viața asta, își aduce aminte de o poveste de dragoste și încearcă să înțeleagă de ce a primit o anumită scrisoare. Totul bine și frumos până când ne dăm seama că el povestește toate acestea fie cu ajutorul unei memorii care a mai făcut corecții pe ici, pe colo, în punctele esențiale, fie că el ne vrăjește în mod intenționat pentru a ne trimite la alte concluzii. Bineînțeles, avem niște încurcături amoroase a la Julian Barnes, dar nu știm să le descurcăm fără ajutorul personajului nostru, iar el nu e în totalitate sincer. Nu voi detalia acțiunea pentru că v-aș strica toată bucuria, dar vreau să menționez că după terminarea lecturii puteți căuta pe Goodreads câteva interpretării ale întregii situații, este una care mie mi-a plăcut foarte mult și la care eu nu mă gândisem inițial ( în secțiunea de discuții #What do people think of the ending?# scrisă de Matt). Cred că 0.5 steluțe i le datorăm lui Matt pentru că m-a făcut să fiu entuziasmată față de câteva finaluri posibile.

Deoarece am menționat că există mai multe metode de analiză a ceea ce s-a întâmplat, pornind de la încredere totală în Tony până la incertitudine legată de fiecare cuvințel rostit de el, se înțelege că dacă doriți claritate și explicații, Sentimentul unui sfârșit nu e pentru voi. Mie mi-a plăcut să analizez tot ce s-a întâmplat, însă nu pot spune că muream să aflu răspunsul final. Deși cartea este scrisă acceptabil și este ușor de citit, nu a reușit să mă impresioneze, să mă macine la luni bune după lectură sau să mă schimbe cu ceva. După cum arată nota de pe Goodreads, este o carte ok, bună de citit dacă nu ai alte cărți prioritizate care pot avea un impact mai mare asupra ta. Dar parcă nici nu l-aș ocoli pe Barnes, există potențial, însă bănuiesc că nu poate nimeri de fiecare dată. Sunt curioasă dacă Cu ochii larg deschiși sau Zgomotul timpului sunt la nivelul cărții Nimicul de temut.

Concluzionând, Sentimentul unui sfârșit este o carte de ales pentru cei interesați de Man Booker, pentru fanii lui Barnes, pentru cei care au relație love-hate cu Barnes (mă dau exemplu aici), pentru cei în căutarea unui final potrivit sau a unei lecturi ușoare. Mi-aș dori să aflu care este cartea voastră preferată scrisă de Barnes, poate îmi mai schimb unele păreri.

Lecturi frumoase!

 

Mulțumiri către editura Nemira!