Recenzie: Regina albă de Philippa Gregory

Notă Goodreads pentru Regina albă de Philippa Gregory: 2,5 din 5 steluțe

În ultimul timp am încercat să mă apropii de istorie, atât prin ficțiune, cât și prin non-ficțiune. Am mai menționat că textele de istorie clasice nu îmi stârnesc interesul și nu mă ajută să memorez informații, eu fiind interesată mai mult de oameni și context. Am amânat să citesc ceva scris de Philippa Gregory pentru că am citit recenzii mixte despre cărțile ei: fie prea entuziaste, fie prea “nu are sens să citești așa ceva”. Când într-un final m-am hotărât să aleg o carte ușurică, de relaxare a reieșit Regina albă, prima carte dintr-o serie despre Plantageneți și Războiul celor două roze.

Inițial aflată în tabăra Lancaster, Elizabeth face o mutare spre York după moartea soțului său. Se întâlnește cu regele Edward IV pentru a-l ruga să primească moștenirea și totodată reușește să îl cucerească, se căsătoresc în secret (pentru că ea nu era chiar soția ideală pentru un rege) și iată cum dăm drumul jocurilor de putere, alianțelor, trădărilor și dramelor continue.

Atunci când citești ficțiune istorică din aceeași perioadă este aproape imposibil să nu întâlnești același personaj printr-o perspectivă cu totul diferită. În acest caz, m-am reîntâlnit cu Margaret de Anjou și Henric al VI-lea care acum se află în tabăra adversă. Margaret a fost personajul meu preferat din Războiul celor două roze de Conn Iggulden și acum mi-a fost greu să o privesc altfel, să îi fiu împotrivă. De fapt, nici nu am reușit asta pentru că personajele centrale nu m-au convins că merită apărarea. Elizabeth este (bineînțeles) o femeie puternică, îndrăgostită la nebunie de soțul ei și puternic atașată de copii, pe de altă parte este o femeie ambițioasă, ce vrea putere și titluri pentru copiii săi. Este răzbunătoare și capabilă să facă orice pentru a securiza tronul, pentru a menține siguranța celor dragi. Din când în când apelează la niște puteri magice pe care le are, ea și mama sa fiind presupuse urmașe ale zeiței Melusina. Elementul de vrăjitorie introdus de Gregory nu mi s-a părut neapărat necesar, întâmplările mi se par fascinante și fără a arunca un pumn de condimente deasupra.

Din câte am înțeles, autoarea este cunoscută pentru scenele picante din cărțile despre dinastia Tudorilor, aici nu ar fi cazul să vă așteptați la cine știe ce. E mai puțin sex și mai multă panică legată de ce se poate face pentru păstrarea situației actuale și îndepărtarea dușmanilor. Este clar, nu se dă nimeni la o parte de la omorât membri ai familiei sau trădat. Fiecare vrea tronul. Aproape ai crede că Game of Thrones ar fi inspirat din această perioadă [Lannister, da]. Și-apoi avem multe teorii care ar explicat ce s-a întâmplat în acea perioadă, una dintre ele fiind legată de cei doi prinți din turn, misterul istoriei elucidat acum de autoare (n-aș zice că ipoteza a fost cu adevărat mulțumitoare, dar în ficțiune poți întoarce totul după cum vrei dacă nu ții la acuratețe).

Per total, aș zice că Regina albă este o carte în regulă, se citește ușor și repede, este perfectă pentru relaxare, nu este alegerea ideală dacă aveți standarde ridicate în ceea ce privește ficțiunea istorică, acuratețea și cât de mult te face o lectură să reflectezi. Eu am pus-o în categoria “meh” pe Goodreads, o categorie în care ajung cărțile care nu m-au impresionat, dar nici nu regret că le-am citit. Un plus al lecturii este faptul că te face să investighezi mai mult, să cauți faptele, să găsești teoriile disponibile acolo unde nu avem o singură variantă, să cauți non-ficțiune și să îți umpli Kindle-ul cu texte istorice. Să încerci să înțelegi cine erau oamenii aceștia, de unde le veneau deciziile și pofta de putere, ce conștiință aveau și cine le era împotrivă. Mă gândesc că întoarcerea spre istorie ne poate ajuta să evităm câteva greșeli din prezent sau viitor.

Mulțumesc, Libris! P.S. Puteți găsi multe alte cărți belestristică pe site-ul lor, iar recomandări puteți căuta pe blog.