Recenzie: Unchiul Oswald de Roald Dahl

 

Cărțile lui Roald Dahl îmi sunt cunoscute încă din copilărie, însă recent i-am putut descoperi o altă latură în cadrul romanului Unchiul Oswald. Țin să menționez că acest text e considerat potrivit adulților nu numai din cauza înțelegerii, ci și prin tematică. Vom vedea imediat de ce.

Oswald, personajul central al romanului, este un bărbat lipsit de scrupule și pregătit să facă orice astfel încât să se îmbogățească. Are spirit antreprenorial am putea spune, căci dorește să pornească o afacere inedită. După ce descoperă că pulberea făcută dintr-un anume gândac are efecte afrodisiatice, se gândește că poate folosi un partener feminin pentru a atrage geniile în viață la acel moment, pentru a administra pulberea și pentru a duce actul sexual la capăt, urmând ca ulterior sperma să fie furată, conservată și apoi vândută femeilor ce vor să aibă copii cu anumite persoane faimoase. Cam așa e subiectul, destul de șocant dacă ne gândim la ce a mai scris Dahl,

Inițial, echipa de conducere a acestei afaceri dubioase ( Oswald- cel care a avut ideea, Yasmin- femeia ce se oferea acestor bărbați și care fura rezultatul și bărbatul care găsise o metoda de conservare) alcătuiesc o listă cu regi și oameni importanți (scriitori, pictori etc) ce sunt în viață la acel moment, ce sunt recunoscuți sau ar putea fi recunoscuți pentru meritele lor peste ceva ani și care pot prezenta interes pentru femeile în căutare de copii-genii. Deși ceilalți doi mai au din când în când conștiință, Oswald nu se gândește nici măcar o secundă la moralitatea întregii povești, ci doar la banii pe care îi poate obține. Este evident că nu este personaj care ne-ar putea plăcea, primul instinct fiind să i te împotrivești.

Spuneam pe Goodreads că acest roman a fost suprinzător, pe alocuri amuzant și prin alte părți problematic. Roald Dahl știe să construiască povești, știe să scrie atractiv și să te mențină atent. Scopul lecturii ar fi amuzamentul și o antipatie totală față de personajul principal. Totuși nu pot să nu remarc sexismul infiltrat în această lectură, alături de subiectul în sine: bărbați drogați, folosiți împotriva cunoștinței și voinței lor. Deși este oarecum amuzant să vezi scriitorii sau regii ca niște oameni obișnuiți, mistuiți de dorințe primitive, nu trebuie să uităm că au fost aduși în starea aceasta printr-o pulbere pe care nu știau că o iau și obligați să acționeze împotriva propriilor dorințe cu prima femeie care le iese în cale (Yasmin fiind plasată intenționat acolo), după care avem furtul de spermă și niște copii plauzibili nedoriți. Consimțământul nu a fost acordat pentru nicio etapă din această afacere teribilă.

Ceea ce mi se pare problematic este că Dahl aduce acest subiect în discuție pentru amuzament, nu pentru a atrage atenția asupra consecințelor unor astfel de fapte. În contextul actual, o carte de acest gen nu mă poate încânta peste măsură și nu mă poate impresiona chiar dacă este scrisă într-un mod reușit. Mi se pare un subiect sensibil și n-ar fi stricat să existe un focus pe imoralitatea situației. Ținând cont de aceste lucruri, nu intenționez să evit tot ce a mai scris acest autor, însă nici nu îl voi pune cap de listă. Dacă va mai apărea ceva în colecția de autor care să îmi sune bine (nu problematic sau sexist), poate îi voi mai da o șansă.

Mulțumesc editurii Art pentru acest volum!