Recenzie: Povestea slujitoarei de Margaret Atwood

Am citit în trecut romane scrise de Margaret Atwood care mi-au plăcut, altele care mi s-au părut ok și mai puține care nu m-au impresionat. Așteptam așadar momentul să citesc cartea pentru care este cunoscută autoarea și-anume Povestea slujitoarei, un roman ce sper eu că este de interes atât pentru femei, cât și pentru bărbați (dacă una din părți nu înțelege mesajul e cam rău). Mă așteptam să aibă o forță năucitoare și a avut.

Probabil că știți că Povestea slujitoarei e un fel de distopie (zic un fel pentru că nu mi se pare că e prea îndepărtată de realitate, dacă observăm ce s-a întâmplat în trecut și continuă să se întâmple în prezent, numai că sub alte forme) în care femeile și-au pierdut libertatea și sunt nevoite să facă ceea ce li se spune, fără a avea nicio opinie. Mai exact, sunt împărțite pe categorii. Cele fertile sunt trimise la anumite familii pentru a naște copii, cele care nu au această însușire de cele mai multe ori sunt trimise la moarte.

Offred este una din femeile fertile ce ajunge la un Comandant și Nevasta lui pentru a-i ajuta să aibe un moștenitor. L-a pierdut pe soțul ei și pe fiica sa pentru că era la a doua căsătorie, ceea ce nu era permis în acest sistem. Îndepărtați erau și oamenii cu alte orientări, doctorii ce au săvârșit avorturi și bineînțeles, puținele persoane care aveau curajul să înfrunte puterea (fie ei bărbați sau femei). O lume tragică și nefericită aș zice, una care m-a îngrozit și mi-a dat de gândit deoarece nu mi se pare imposibil să ajungem într-un sistem asemănător, echilibrul în care ne aflăm ( în unele țări, că în altele situația e la fel de gravă) este fragil și nesigur.

Ce am reținut:

1. Că deși Offred era prinsă în acest sistem și sacrificase anumite lucruri pentru a supraviețui, gândurile ei încă rămâneau la familia sa, la momentele fericite alături de ei, la libertatea pe care nu o prețuise suficient. Fiica ei e pierdută cine știe pe unde, făcând cine știe ce, soțul ei poate fi mort sau torturat, mama sa e în colonii, acolo unde chiar și cei puternici mor rapid. Speranța o face să creadă că la un moment dat îi va revedea, că ei vor fi bine și pot reveni la normal, la iubire, libertate și fericire.

2. Atunci când ajungi într-un sistem al groazei, violența ajunge să fie ceva obișnuit. Majoritatea oamenilor trec pe lângă zidul unde sunt atârnați oamenii ce au încălcat vreo regulă fără să arunce măcar o privire. Se obișnuiește ca o victimă-bărbat să fie aruncată femeilor pentru a fi pedepsit pentru fapta sa, dacă femeile nu îl lovesc, nu îl chinuie pot fi ele noile ținte, în același timp nu știi dacă cel în care dai este cunoscut, poate soțul, fiul tău. Violența este obligatorie, dacă nu, moartea va fi. Scena asta nu e de uitat.

3. Ai zice că într-o lume în care bărbații au puterea, măcar aceștia ar fi fericiți. Mie nu mi s-a părut că sunt. Dacă nu respectă regulile, pedepsele sunt la fel de crunte. În plus,trebuie să execute mecanic ritualul sexului, la care participă slujitoarea și nevasta ( ca martor incomod, foarte ciudată imaginea).

4. În fiecare societate dusă la extrem va exista întotdeauna o portiță unde regulile nu se respectă. Cei care au puterea vor ști întotdeauna cum să nu respecte ceea ce au spus.

5. Deși aș recomanda cartea oricui datorită subiectului și stilului în care a fost scrisă, nu pot să nu observ că Margaret Atwood întotdeauna face ca personajul feminin principal să fie atrasă de fiecare bărbat care iese în scenă. Chiar dacă nu are nicio legătură cu respectivul, tot îi trece un gând legat de un chip frumos, un trup frumos, un gest, o atracție. Nu mă încântă chestia asta, nu mi se pare realistă. În Povestea slujitoarei aș înțelege totuși de ce a ales să menționeze această atracție fizică, o reacție bănuiesc normală într-o societate cu atât de multe interdicții născută dintr-o societate destul de deschisă la minte.

6. Religia e importantă în acest roman, sistemul clădit aici este format din doi piloni: religie și politică. Ambele greșite, însă ambele puternice. De ținut minte această idee, mai ales în contextul actual.

7. M-am gândit că presiunea pusă asupra femeilor fertile de a face copii pentru familia Comandantului, cu pedepse aspre în cazul în care sarcina nu e dusă la capăt sau copilul nu e sănătos, aduce cu presiunea actuală de a face copii dacă ai trecut de o anumită vârstă. Și în roman, și în România lui 2016 a face copii e un fel de obligație. Iar dacă nu îi ai, nu ești completă, nu ți-ai atins scopul. Cred că e clar că nu sunt de acord.

 

După cum puteți observa, multe discuții pot începe de la această carte și de aceea cred că trebuie citită, înțeleasă și reținută. Sunt suficienți oameni care nu discriminează în funție de sexul persoanei, însă, din păcate, există și tabăra cealaltă, cu violență, abuzuri, nedreptățire. Povestea slujitoarei nu este o carte ce trebuie să devină realitate. Fiecare dintre noi poate acționa astfel încât să nu fie așa.

Vă aștept opiniile în secțiunea de comentarii.

Mulțumesc, editura Art pentru această carte cult!