Recenzie: Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar

Notă Goodreads pentru Memoriile lui Hadrian: 4 steluțe

Mi-a luat mult timp până să ajung să citesc Memoriile lui Hadrian, știam că o să îmi placă și știam că va fi o lectură densă, pentru care trebuie să te pregătești. A nu se înțelege că se citește greu, pentru a lua cât mai mult din această carte trebuie să te mai documentezi, să înveți lucruri și să fii atent la orice detaliu prezentat. Poți trece mai lejer prin ea, dar rezultatul bănuiesc eu că nu va fi la fel de bun.

Memoriile lui Hadrian sunt contruite ca o scrisoare, o confesiune, o îndrumare de la Hadrian către succesorul lui, Marcus Aurelius. Avem gândurile împăratului despre plăceri, despre vânătoare, mâncare, iubire, boală, politică, diplomație, război, stat, oameni, dușmani și prieteni, artă. Tot ce poate fi dezbătut se află în această carte, este o lectură complexă și inteligentă.

Eu am preferat întotdeauna să mă îndrept spre ficțiune și mai puțin spre cărți de istorie, de altfel îmi place să cred că ceea ce știu, ceea ce am învățat până acum provine majoritar din cărțile citite. Prefer poveștile în defavoarea unei înșiruiri de evenimente cu anii aferenți. Prefer atmosfera în defavoarea unor cifre. Istoria ajunge la mine prin intermediul unor personaje și prin gândurile lor, aceasta este modalitatea aleasă de mine deci nu e necesar să coincidă cu preferințele voastre. Memoriile lui Hadrian au însemnat pentru mine doza necesară de istorie, am aflat ce se întâmpla în acea perioadă, care au probleme, ce soluții au fost implementare, cine dorea pacea și cine războiul, ce cuceriri erau în plan și ce strategii au fost stabilite.

Partea cea mai bună la  Memoriile lui Hadrian este că nu se rezumă la gândurile împăratului, ci la gândurile omului. Iubirea, pierderea celui drag, arta și emoțiile transmise, posibilitatea de a fi zeu, percepția asupra morții sunt subiecte de o mare importanță în aceste memorii. Memoriile lui Hadrian o carte plină de substanță și cred că este de interes și din perspectiva istoriei noastre.

Hadrian este credibil în cartea lui Marguerite Yourcenar, am avut o impresie continuă că însuși Hadrian a scris aceste rânduri. Acest fapt se datorează atât talentului autoarei, capacității sale de a scrie bine, cât și a documentării (e ușor să îți dai seama câte cercetare a făcut înaintea scrierii acestei cărți). De altfel, în carnetele de la finalul cărții primim câteva indicii despre cum a gândit cartea, ce a dorit să obțină, de ce a ales acest personaj, cât timp i-a luat să scrie și să rescrie și ce cărți a studiat. A reușit să aducă un personaj îndepărtat în secolul nostru și să ne facă să îl simțim viu, plin de energie, impunător.

Încep să îmi pierd cuvintele vorbind despre această carte, vă mai menționez două cărți ce mi-au trecut prin cap citind Memoriile lui Hadrian:

Cântul lui Ahile de Madeline Miller ( Hadrian și cel iubit)

și

Suita franceză de Irene Nemirovsky ( pentru notele de final prin care putem avea perspectiva autorului)

Au mai scris despre Memoriile lui Hadrian: Filme-Cărți și Laura Câlțea (citate).

 

Mulțumesc, Libris! P.S. Puteți găsi multe alte cărți belestristică pe site-ul lor, iar recomandări puteți căuta pe blog.