Recenzie: Laur de Evgheni Vodolazkin

Notă Goodreads pentru Laur: 4 din 5 steluţe

Anul trecut două titluri au creat nebunie: Stoner şi Laur. La sfârşitul lui 2015, cu un an întârziere, mă pot lăuda şi eu că le-am citit pe amândouă. Scuza mea este că nu credeam că Laur va fi chiar pe gustul meu (sunt atentă cu alegerile mele în care apare religia) şi nu eram pregătită să îmi asum acest risc. Ei bine, în decembrie am devenit curajoasă şi am inclus această carte în coletul Libris. După cum sugerează nota acordată pe Goodreads, aceasta a fost decizia înţeleaptă.

Arseni copilăreşte pe lângă bunicul său, Hristofor, un vraci cunoscut prin împrejurimi şi foarte apreciat. Copilul prinde foarte repede această “meserie” şi dezvoltă cu uşurinţă anumite abilităţi ieşite din comun ( previziuni, comunicarea în lipsa cuvintelor, vindecare etc.). După moartea rudei sale, Arseni întâlneşte o fată bolnavă, pe care o ia sub protecţia lui. Relaţia dintre cei doi merge mai departe şi se concretizează în ea rămânând însărcinată (o evoluţie simplă, naturală a unui cuplu naiv). Situaţia lor prezentă este considerată a fi un păcat, nimeni nu ştie de prezenţa Ustinei şi cu atât de puţin de legătura lor. Pedeapsa divină este în acest caz moartea iubitei şi a copilului lor (sau cel puţin aşa crede personajul nostru). Astfel, Arseni decide să plece într-o călătorie spirituală în spaţiu şi timp pentru a salva sufletele celor doi şi pentru a-i menţine în viaţă. În cadrul romanului, Arseni schimbă patru identităţi şi are patru meniri diferite: vraci, nebun întru Hristos, pelerin şi călugăr. Fiecare identitate este dezvăluită în una din cele patru părţi: Cartea cunoaşterii, Cartea renunţării, Cartea drumului şi Cartea liniştii.

Pentru că s-a vorbit mult despre această carte ( recomand următoarele recenzii: Răzvan van Firescu, Laura Câlţea, Chestii livreşti, Nopţi şi zile), eu voi face o sinteză a punctelor forte şi voi indica ce anume mi-a plăcut.

  • Stilul de a scrie este impecabil. Frazele sunt excelent construite, cu un impact puternic şi bine ancorate în poveste, astfel încât e uşor să îţi imaginezi ceea ce citeşti şi să îţi rămână în memorie pentru o perioadă îndelungată. Mai mult decât atât, este dificil să selectezi un anumit citat pentru că fiecare cuvânt are frumuseţea lui.
  • Ziceam la început că sunt reticentă în privinţa ficţiunii legate de religie, nu mă atrage o carte prin care autorul îşi ceartă cititorii şi le impune anumite idei sau comportamente. Deşi în Laur religia are un rol central, personajul având “trăsături divine”, nu simţi că undeva Evgheni Vodolazkin te urmăreşte şi te pedepseşte pentru alegerile tale. Cred că nu am simţit nimic moralizator tocmai pentru că Arseni e departe de a fi un om perfect, un om ce nu a greşit cu nimic, până la urmă el poartă un păcat de o gravitate ridicată.
  • Romanul are o parte fantastică, aceasta se îmbină cu realitatea în mod discret, fără a trage un semnal de alarmă. Nu poţi crede  că faptele respective sunt posibile, însă nici nu le poţi ignora sau anula. Pentru a te bucura de ea, cartea presupune o minte ce a trecut peste naivitate, însă ştie când să renunţe la luciditate şi raţionalitate.
  • Evul Mediu, o perioadă fascinantă din punctul meu de vedere, descrisă cu pricepere de către autor
  • Ruşii au o capacitate incredibilă de a evidenţia legăturile dintre om şi Dumnezeu, m-am convins.
  • Ideile despre pierdere, despre moarte şi iertare, despre viaţa de după moarte constituie punctul de plecare pentru numeroase dezbateri. Te face să te gândeşti la lucruri familiare dintr-o perspectivă cu totul nouă. Nu te transformă din ateu în credincios (sau invers), însă poate creşte nivelul de înţelegere şi toleranţă (prin empatie). Cumva conceptul de bunătate este prezent pe tot parcursul lecturii.
  • Deşi pare o lectură serioasă (şi în oarecare măsură este), regăsim în Laur un umor bine realizat. Sunt haioase şi descrierile plantelor date de vraci pentru anumite boli ( un adevărat deliciu literar).
  • Arseni călătoreşte în spaţiu pentru a putea salva două suflete, însă cred că în această călătorie putem observa omul fragil, cu o voinţă uşor de slăbit, cu o motivaţie mai mult sau mai puţin puternică ce încearcă să îşi atingă scopul, fie că vorbim de o casă cumpărată în rate sau un concept abstrat precum fericirea. Drumul lui Arseni este presărat cu suferinţe, cu chin fizic şi psihic, cu încercări, cu reuşite, cu obstacole. Dacă este tentat să renunţe? Eu aş zice că da, însă reuşeşte mereu să revină pe drumul său (şi nu suntem siguri întotdeauna că e cel bun).

Am multe gânduri despre acest roman şi nu ştiu dacă am reuşit să le transmit pe toate prin această recenzie, totuşi sper că v-am stârnit interesul. Laur este o carte din care fiecare înţelege ce vrea şi ce poate, e greu să generalizezi mesajul său. Un lucru e sigur, este o carte scrisă foarte bine şi merită citită măcar pentru stilul său.

Recenzia a fost realizată librariei online Libris , care mi-a oferit “Laur”. În Libris, găsiţi carti online care să vă întâmpine dorinţele (carti în engleză sau în română) .