Recenzie: Biografia de Didier Desbrugères

Notă Goodreads pentru Biografia: 1 din 5 steluţe

Am ales romanul Biografia din mai multe motive: subiectul interesant, încrederea în colecţia Globus, faptul că autorul a fost considerat “fratele mai mic al lui Kafka şi Dostoievski” ( şi eu îi iubesc pe amândoi, în special pe Dostoievski) şi verificarea stilului de a scrie, de obicei citesc câteva pagini din cartea aleasă pentru a verifica dacă stilul mi se potriveşte. Nu sunt genul care să aleagă o carte doar după copertă, titlu sau subiect, de obicei mă documentez foarte bine înainte să decid ceva. Din păcate, acest sistem nu este perfect (încă) şi se mai întâmplă să dau peste cărţi care să nu mă impresioneze sau, mai rău, să nu îmi placă. Anul acesta nu mi-a plăcut Biografia, însă nu pot deocamdată generaliza această concluzie pentru alţi cititori.

Ziceam că subiectul este atractiv, da, pentru că n-am mai întâlnit această idee în altă carte. Ne aflăm într-o lume unde biografiile trebuie scrise înainte de naşterea copilului pentru a fi siguri că nu se întâmplă nimic neaşteptat, bun sau rău. Oamenii consideră un risc să nu ştii care îţi este soarta şi ce ai de făcut. Totul e scris negru pe alb şi tu trebuie doar să trăieşti ce scrie acolo. Harry şi Zadel sunt părinţii nerăbdători să scrie biografia fiului lor şi să o încunune cu cât mai multe realizări. O serie de evenimente nefericire, alături de constrângerea financiară, duc la o biografie incompletă, neterminată, haotică şi lăsând loc de multe interpretări. Ba mai mult, Harry şi Zadel plătesc cu pagini din propria biografia pentru a asigura succesul copilului. Evident, Simon este cel care va începe să îşi pună întrebări dacă este cu adevărat bine să ştim dinainte viitorul nostru şi să facem totul ca la carte.

Subiectul m-a atras pentru că am simţit că este loc de discuţie şi se poate filozofa mult pe această temă, am întâlnit persoane care doresc să ştie ce li se va întâmpla, cum vor muri şi aşa mai departe. Cred că dorinţa aceasta de a şti se bazează mai mult pe dorinţa de a schimba. Dacă aflu că voi muri într-un accident de maşină, nu mai folosesc maşina şi gata, am obţinut nemurirea. Lucrurile nu sunt atât de simple, după cum putem deduce din acest roman.

Începutul a reuşit să îmi stârnească interesul şi să mă menţină atentă, însă după aproximativ 100 de pagini a început deja să mă piardă. Nu înţelegeam de ce se întâmplă anumite lucruri,  nu puteam observa o logică a acţiunii, iar stilul de a scrie nu m-a ajutat. Nu am simţit conexiunea cu personajul principal, mi-a fost indiferent pe tot parcursul romanului. Pe scurt, cuvântul care a caracterizat lectura a fost confuzie. Problema este că am încercat din răsputeri să menţin starea de înţelegere, când ajungeam într-un moment de confuzie reveneam cu câteva pagini sau un capitol în urmă şi îl reciteam. Pentru mine nu a mers, deşi n-aş zice că este o lectură dificilă ( în sensul de greu de înţeles din cauza subiectelor abordate, ce necesită anumite cunoştinţe şi o gândire dezvoltată). Poate că a fost inspirat din Kafka mai mult decât trebuia. Kafka nu e uşor de înţeles, însă  îţi face plăcere să îl citeşti şi poţi urmări firul evenimentelor.

Îmi displace că dezamăgirea a venit dintr-o colecţie care îmi place foarte mult, însă sunt conştientă că nu pot da numai peste cărţi minunate şi pe gustul meu. De asemenea, nu am găsit alte recenzii pentru această carte pentru a-mi da seama dacă confuzia aceasta este generală sau a fost o problemă la mine. Poate că după publicarea acestei recenzii, vor apărea mai mulţi cititori cu păreri şi comentarii (preferabil diferite de ale mele).

Închei recenzia cu ironia sorţii, aveam dubii că am ales bine în cazul cărţii Escal-Vigor şi eram mai sigură pe mine în ceea ce priveşte Biografia. Ghiciţi cine a primit patru steluţe şi cine una. Indiciu că urmează recenzia pentru Escal-Vigor cât de curând.

Mulţumiri către editura Univers care mi-a oferit aceste două cărţi+ Portretul reginei.