A doua vizită la clinicile Dr. Leahu

Vă spuneam în articolul precedent că am avut două vizite la clinicile Dr. Leahu, v-am povestit deja despre radiografie şi consultaţie. De data aceasta vă voi povesti ce s-a întâmplat la detartraj, aceasta fiind o recomandare după ce situaţia îngrijorătoare a gingiilor mele a devenit limpede.

Am fost programată la clinica din Victoriei, la doar 5-10 minute de metrou. La fel ca data trecută am fost întâmpinată cu amabilitate, ştiam deja cum stă treaba cu botoşeii, a rămas doar să intru în cabinet şi să trecem la treaba. Înainte să înceapă procedura, Diana (dacă nu mă înşeală memoria) mi-a explicat cum funcţionează detartrajul, ce se va întâmpla şi ce să fac dacă simt o urmă de durere. Ideea principală este că toată această curăţare se face cu ajutorul unui aparat prin care tâşneşte apa. Un element atât de simplu precum apa duce la rezultate importante, nu m-aş fi aşteptat.

Stomatologul curăţă fiecare dinte în parte cu ajutorul aparatului, iar asistentul are rolul de a utiliza un tub ce aspiră apa. Atunci când se adună o cantitate de apă ce nu poate fi suportată de pacient, acesta din urmă închide gura, ţine buzele pe tub şi acesta aspiră toată apa în exces. E foarte interesantă senzaţia, mie mi-a plăcut. Am apreciat că nici nu a fost nevoie să semnalez când se aduna prea multă apă, înainte să simt vreun disconfort îmi ziceau ele să strâng buzele pentru a putea continua procedeul. Totul a durat aproximativ 20 de minute, însă nu am simţit cum trece timpul, fiind atentă la cum se desfăşoară lucrurile şi cum vi le pot povesti vouă.

La sfârşit, mi s-a injectat în gingii o substanţă care să oprească sângerarea şi să restabilească pacea. Nu ştiu dacă se aplică la toată lumea, însă eu mă aşteptam la sângerarea gingiilor, mai ales că ale mele aveau acest obicei chiar dacă nu le atingeam cu nimic. Erau tare sensibile şi începuse să mă deranjeze această stare continuă. Partea bună este că le-am verificat la 10-15 minute după ce am plecat de la clinică: nu mai sângerau şi aveau o culoare normală, roz. Menţionez că înainte gingiile mele de jos erau de un roşu aprins, păreau tare bolnave.

Mi-au explicat şi problema sângerării la periaj: periuţele din comerţ sunt destul de agresive şi la fiecare atingere îmi răneau gingiile. Diana mi-a recomandat o periuţă cu perişori moi astfel încât gingiile să nu mai sângereze şi să le pot curăţa corespunzător. Acasă am pus-o la încercare şi mi se pare o minune, gingiile nu au sângerat deloc, am putut să apăs oricât de tare am vrut şi senzaţia a rămas plăcută. Nu m-aş mai întoarce la ce foloseam înainte, am gingiile prea sensibile şi reacţionează urât atunci când perişorii nu sunt moi. Deci, echipa din clinicile Dr. Leahu, mulţumesc pentru ajutor!

Bineînţeles, rezultatele bune obţinute au fost cauzate în principal de detartraj care mi-a lăsat dinţii foarte curaţi. Concluzionând cele două experienţe, m-am dus cu reticenţă şi m-am întors cu entuziasm şi încredere. Obişnuită cu alt tip de stomatologi, aşteptam rezultatele după câteva zile ori săptămâni, nicidecum după câteva minute. Asta mă convinge că sunt profesionişti şi că investiţiile în aparatură au meritat fiecare bănuţ.

În continuare vă voi lăsa câteva informaţii tehnice, care să vă ajute în cazul în care doriţi să vă rezolvaţi problemele stomatologice:

  • Există două clinici: Victoriei (Str. Arhitect Louis Blanc, nr. 9, 011751, sector 1) şi Centrul de Excelenţă în Implantologie Dentară (Șos. Vitan-Bîrzești, nr. 7D Sector 4 București, în incinta RIN Grand Hotel, parter)
  • Există abonamente care să vă aducă reduceri considerabile la serviciile medicale atât prin programul de membru, cât şi pentru programul Corporate
  • Dacă aveţi orice întrebare, e bine de ştiut că cei de la Clinicile Dr. Leahu răspund promt. Vă spun din proprie experienţă, am vrut să întreb ceva despre programarea de a doua zi şi mi-au răspuns în timp util.
  • Mai jos aveţi un videoclip în care prezintă Moise Guran, o persoană în care am încredere. Tot în videoclip vedeţi aparatura pentru radiografie (cea care se învârte) despre care vă vorbeam şi aflaţi cum  a reuşit Dr. Leahu să obţină finanţarea pentru aparatura modernă pe care o foloseşte acum ( nu ştiam că a lucrat în acelaşi domeniu în care lucrez şi eu)

  • Dacă aveţi alte întrebări despre cele două experienţe, vă aştept comentariile şi vă voi răspunde cu drag. Concluzia mea este că aceste vizite la clinică au fost o investiţie reuşită cu efecte pe termen lung, am fost foarte mulţumită de modul în care au comunicat cu mine şi de calitatea serviciilor oferite.

Mulţumesc încă o dată, Brander şi Clinicile Dr. Leahu pentru această campanie utilă şi frumoasă!

 

Sursa imaginilor şi videoclipului: https://cliniciledrleahu.ro/

Recenzie: Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi de Karen Joy Fowler

Notă Goodreads: 4 steluţe din 5

Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi nu ar fi fost aleasă de mine dacă nu ar fi făcut parte din colecţia Clasici contemporani de la editura Litera, nu au existat forţe care să mă atragă spre ea (abia după traducere am căpătat o doză de curiozitate). Titlul în engleză este posibil să vi se pară familiar (We Are All Completely Beside Ourselves) pentru că a circulat mult prin Booktube şi, de asemenea, a fost pe lista scurtă a premiului Man Booker 2014.

[ Înainte de a începe, ţin să menţionez că în cadrul romanului există un twist care explică o mulţime de lucruri. Eu consider că a da detalii despre el este spoiler, prin urmare nu voi spune decât câteva lucruri despre acţiune (vag) şi mă voi concentra pe impresii. Atenţie, unele descrieri ale cărţii şi anumite recenzii conţin răsturnarea de situaţie, dacă ştiţi că astfel pierdeţi din plăcerea lecturii ar fi bine să le evitaţi. Descrierea romanului apărut la Litera este în regulă, nu constituie un spoiler. ]

Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi este o carte despre familie şi despre legăturile ce se stabilesc în interiorul acesteia. Personajul principal Rosemary este cea care dezvăluie situaţia familiei sale, pornind de la mijlocul poveştii, înaintând spre sfârşit şi explicând începutul. Ceea ce se povesteşte a avut loc în trecut, când tânăra simte cât de dureroasă e lipsa a doi membri ai familiei. Dorul e sfâşietor şi dorinţa de a-i avea alături o copleşeşte, nu mai este capabilă să comunice cu ceilalţi şi nu are întotdeauna cele mai fericite reacţii. Mă opresc aici cu detaliile despre subiect, voi menţiona doar că romanul se concentrează pe caracteristicile personajelor şi mai puţin pe acţiune.

Rosemary nu este o persoană plăcută, nu m-am regăsit în ea şi totuşi am putut empatiza cu aceasta. Emoţia transmisă a fost atât de puternică încât a compensat distanţarea faţă de personaj. În definitiv, nu cred că este important să gândiţi ca Rosemary pentru a putea înţelege chinul prin care trece, e suficient ca “familia” să fie un subiect care să vă intereseze. Stilul de a scrie a fost conform aşteptărilor, concentrat pe crearea unei atmosfere şi transmiterea unei stări potrivite. În cadrul romanului apar des  termeni de psihologie, însă nu au un grad de dificultate ridicat astfel încât oricine poate să citească şi să înţeleagă anumite fenomene. Eu sunt încântată să găsesc romane ce sunt concentrate pe psihologia personajului, aşadar termenii au fost un bonus. Este clar că autoarea s-a documentat mult timp, a stăpânit conceptele psihologice sau anumite cazuri şi le-a inserat natural în poveste.

Deşi privim în trecut, durerea simţită de Rosemary nu se diminuează, ba chiar dimpotrivă, tensiunea se acumulează pe măsură ce aflăm tot ce s-a întâmplat în cadrul familiei. Fiind o carte cu un mesaj puternic şi cu multă emoţie a reuşit să mă convingă să îi acord patru steluţe, o notă pe care am început să o dau din ce în ce mai rar. Plănuiesc să citesc O cale îngustă spre nordul îndepărtat (încă nu m-am hotărât dacă în engleză sau în română) şi să văd care sunt diferenţele între cele două cărţi, ultima fiind aleasă câştigătoare în 2014.

Dacă aţi citit această carte, vă aştept impresiile în căsuţa de comentarii, aş prefera să semnalizaţi existenţa unui spoiler sau să evitaţi (dacă este posibil) să daţi detalii despre twist. Puteţi să îmi spuneţi ce alte cărţi vă interesează de la editura Litera, poate reuşesc că aduc recenziile pentru voi.

Mulţumesc editurii Litera pentru această carte frumoasă!

Recenzie: Zile birmaneze de George Orwell

Notă Goodreads: 2 din 5 steluţe

Sunt unii autori pe care îmi doresc să îi descopăr în fiecare carte publicată, unul dintre aceştia fiind Orwell. Am citit 1984, Ferma animalelor, Aspidistra să trăiască! şi Cărţi sau ţigări, un lucru îl pot afirma cu siguranţă: Orwell ştie să scrie. Zile birmaneze nu e cea mai cunoscută operă a lui, nu e nici cea mai reuşită, însă se poate observa că autorul merge în direcţia cea bună. Îi lipsesc câteva elemente ce se vor regăsi mai târziu în romanele menţionate.

Flory este un englez atipic, deşi participă la întâlnirile de la club şi ascultă opiniile rasiste ale compatrioţilor săi, consideră că birmanezii sunt persoane bune, de la care ai ce învăţa şi suficient de cultivaţi încât să poată purta o discuţie. Mai mult decât atât, unul din prietenii săi este birmanez, doctorul Veraswami. Doctorul  va juca un rol important în acţiune deoarece U Po Kyin este hotărât să îl discrediteze întrucât principiile acestuia îi stau în cale şi îl împiedică să urce în ierarhie. Un alt personaj cu impact asupra lui Flory este tânăra Elizabeth, o domnişoară abia sosită în ţinut, dornică să se mărite. Elizabeth e genul de persoană atras de orice sclipeşte, este superficială, indecisă, ea dispreţuieşte locul unde a fost nevoită să ajungă şi este scârbită atunci când se află în prezenţa birmanezilor. Toate aceste forţe cu direcţii diferite acţionează asupra lui Flory, iubiror al Birmaniei, şi îi provoacă mari suferinţe.

Mi s-a părut că Orwell a dorit să transmită prin intermediul acestui roman un mesaj puternic legat de imperialism şi rasism, a vrut să se asigure că orice cititor poate înţelege respectiva situaţie. Nu m-a încântat mesajul lui subliniat cu linie dublă tocmai pentru că pe mine mă atrăgeau subtilitatea şi ironiile sale. Aş fi preferat ca ceea ce este de criticat să fie dezvelit parţial, iar cititorul să pornească pe un drum personal al descoperii, nu să fie însoţit la fiecare cotitură. A nu se înţelege că nu mi-a plăcut romanul (deşi cele două steluţe pot oferi această iluzie), a avut câteva caracteristici bune: personaje uşor de imaginat, reale, ce parcă se desprindeau din paginile cărţii, un stil de a scrie atractiv, inteligent şi răsturnări de situaţie care să menţină interesul. În romanele lui, Orwell ştie să îţi indice ce să simţi faţă de personaje: milă faţă de Flory cel lipsit de noroc şi marcat cu un semn hidos, simpatie faţă de doctorul naiv şi mult prea bun şi sentimente negative faţă de englezii ce se credeau mai presus de orice.

Privind situaţia din exterior, te surprinde că englezii aveau o atitudine arogantă ţinând cont că nu se remarcau prin nimic altceva în afară de origine. Beau, veneau la club pentru diverse discuţii sau jocuri, leneveau, unii se distrau cu femeile birmaneze. De asemenea, birmanezii nu par să facă nimic rău. Consider că este important să analizăm aceste situaţii şi să le înţelegem, nu este normal ca un popor să se situeze mai sus decât altul doar prin originea sa. Poţi creşte prin inovaţii, printr-un sistem bun, printr-un popor dedicat, nu prin străduinţa de a lovi în alţi oameni. Orwell ne atrage atenţia asupra acestor nedreptăţi cu o insistenţă uşor exagerată.

Prin urmare, nu aş recomanda ca aceasta să fie prima carte citită de Orwell, încercaţi mai degrabă Ferma animalelor sau Aspidistra să trăiască! (unde tema principală este banul) şi apoi reveniţi la Zile birmaneze dacă v-au plăcut cele două. Mai încolo plănuiesc să citesc fie eseurile lui (în engleză), fie O fată de preot, vom vedea. Dacă doriţi să fac o postare separată despre Orwell, lăsaţi un comentariu, în acest caz trebuie să recitesc 1984 să îmi amintesc ce mi-a plăcut acolo.

Mulţumiri către Compania de Librării Bucureşti care mi-a oferit această carte pentru recenzie. CLB este noul sponsor al blogului ceea ce înseamnă că mai multe recenzii utile vor sosi pe blog. Dacă aveţi sugestii, puteţi lăsa tot un comentariu. Lectură plăcută, aştept impresiile voastre despre Orwell.

 

Impresii: Deadpool, Iron Man şi Thor #4

Numerele 5 din Thor, Iron Man şi Deadpool mai au puţin şi ajung la abonaţi, iar eu n-am apucat să vă spun câteva impresii din numărul trecut. Le-am primit şi citit pe nerăsuflate (adică în o oră) acum vreo trei săptămâni, voiam să descopăr cât mai repede povestea şi grafica fiecărei benzi desenate.

Thor #4

4 steluţe din 5 pe Goodreads

În viitorul îndepărtat, ultimul rege-zeu al Asgardului încă mai ține piept legiunilor întunecate ale Măcelarului de zei. Dar chiar și un rege poate fi înfrânt. Chiar și Regele Thor.

Mitologie, da! După ce am citit Cântul lui Ahile apărut la Polirom şi după ce am văzut piesa Războiul la TNB, mi-a revenit interesul pentru zei, numai bine că am avut la îndemână Thor. Acţiunea din numărul patru are loc pe mai multe planuri, iniţial vedem cum Thor cel bătrân este părăsit de puteri atunci când se află în viitor, în Asgard, ulterior Thor cel tânăr îl întâlneşte pe Shadrak (orătania verde din imagine), un zeu ce a fost torturat de Zeul Măcelar, Gorr. Deşi am pierdut acţiunea din primele trei numere, îmi pot da seama că Thor este un personaj corect, serios, determinat şi nu atât de uşor de doborât, în contrast cu acesta Gorr este o fiinţă nemiloasă, periculoasă, motivat de o ură acerbă faţă de orice zeu.

Volumul mi s-a părut dinamic, mi-a plăcut cum a fost schimbată grafica în funcţie de planul în care ne aflam şi, de asemenea, cum s-au folosit culorile pentru a trasa anumite scene. A reuşit să îmi menţină interesul şi să mă facă să mă întreb ce urmează în continuare. Va urma o luptă cu Zeul Măcelar? Aşa pare. Oricum ar fi, Thor este un personaj uşor de îndrăgit şi susţinut, chiar dacă poate părea distant din cauza seriozităţii sale.

Iron Man #4

3 steluţe din 5 pe Goodreads

Vânătoarea lui Tony pe urmele mutanţilor Extremis îl poartă până în străvechile Catacombe ale Parisului, unde pândeştea oroarea totală! Acolo, fiinţe pe care omul n-ar fi trebuit să le cunoască niciodată se înfruntă cu omul care vrea să cunoască totul. În plus, este prezentat noul costum de luptă super-rezistent al lui Iron Man.

Volumul patru din Iron Man conţine câteva scene cu experimentul din catacombele Parisului petrecut cu un an în urmă, tachinările între Tony şi Pepper (roşcata asta deja îmi e tare simpatică) şi-apoi se trece la treabă, Omul de oţel îmbracă un costum mult mai puternic şi pleacă în Paris pentru a omorî 13 mutanţi. M-a amuzat că mutanţii sunt nişte blonde cu decupături fix în zonele esenţiale (din nou, trimitere la imagine), sunt sexy chiar şi în momentele în care atacă. Mi-a plăcut replica lui Tony când decidea ce are de făcut: ” Au fost voluntare?Poate unele. Pariez că nu toate.”

Am apreciat locaţia acţiunii, bătălia a fost în regulă ( deşi nu înţeleg care sunt abilităţile extraordinare deţinute de Tony, el doar lua decizii şi dădea ordine costumului), însă finalul a fost previzibil. Nu ştiu cum nu şi-a dat seama Omul de oţel că nu e cazul să arate compasiune faţă de un mutant, un rezultat al unui experiment cel mai probabil crud.  Chiar dacă finalul a fost previzibil, sunt curioasă să văd ce va urma şi ce consecinţe vor exista.

A fost un număr ok, aştept şi altele pentru a-mi forma o părere despre toată povestea şi modul în care este alcătuită. Presupun că scenele vor fi apreciate în special de partea masculină a cititorilor, deşi pe lângă femeile astea periculoase cred că ei vor dori şi lupte serioase, de durată.

Deadpool #4

4 din 5 steluţe pe Goodreads

Meciul secolului pe care toată lumea îl așteaptă! în colțul roșu-Deadpool mercenarul chipeș și talentat iar în colțul mort-Lincoln, președintele reînviat și ranchiunos. și el nu e singurul președinte american pe care Deadpool în înfrunta în numărul asta plin de acțiune. Garantat să vă crească păr pe piept!

Deadpool nu m-aş fi aşteptat să îmi placă, o bandă desenată despre  cineva care ucide preşedinţi americani morţi şi înviaţi? Ei uite că mi-a plăcut şi încă foarte mult. Dacă Thor m-a încântat prin seriozitate şi respect faţă de misiunea sa, Deadpool m-a cucerit prin glume, prin stupiditate, prin lipsa unor principii serioase, prin nebunia sa. Nu este un personaj solemn, ia în râs tot ce îl înconjoară. Nu e nici arătos, după cum putem observa în primele pagini, ba chiar aş spune că preşedinţii morţi arată mai bine decât el.

În acest număr, Deadpool este tare ocupat, omoară câţiva preşedinţi ” mai mici”, iar spre final are marele meci cu Lincoln. Sfârşitul benzii ne sugerează că acţiunea se va muta în spaţiu în numărul următor, abia aştept! Cred că farmecul lui Deadpool vine tocmai din ideea ciudată de la care porneşte, e bizar şi totuşi teribil de amuzant. Puteţi încerca un număr, s-ar putea să deveniţi dependenţi!

Mă bucur că au existat lupte dinamice care să te ţină în priză şi mult umor care să anuleze din violenţa scenelor. Grafica mi s-a părut foarte bună şi atractivă, replicile au fost reuşite şi mi-au adus multe zâmbete, iar traducerea s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Între timp am primit Deadpool omoară Universul Marvel unde ni se oferă o altă latură a personajului, mult mai agresivă şi mai puţin simpatică. Umorul se menţine, dar de data aceasta este răutăcios. Voi reveni cu impresii şi despre acest volum.

Cele trei benzi desenate au stiluri diferite, fiecare se remarcă prin diferite caracteristici. Eu mă bucur că au ajuns la mine şi m-am putut bucura de aceste poveşti, mai ales că timpul dedicat lecturii este scurt (replicile pot fi citite în câteva minute+ încă o perioadă dedicată graficii, în care mă holbam la imagini). Deadpool este cu siguranţă câştigătorul acestei luni.

Important de ştiut: puteţi cumpăra aceste benzi desenate de pe Lexshop, iar pentru noutăţi puteţi urmări pagina de Facebook Lex Comics. Există şi pachete cu primele patru numere, în cazul în care doriţi să fiţi “la zi”. După 15 noiembrie, fiţi pregătiţi pentru alte impresii despre benzile desenate menţionate.

Prima vizită la clinicile Dr. Leahu

Sursă imagini: arhivă proprie

La fel ca restul lumii, treburi legate de job, master, casă mă înconjoară din toate părţile şi mă lasă cu foarte puţin timp liber ce se duce de obicei spre blog, citit sau momente frumoase cu al meu prieten. Ne-am obişnuit ca totul să se întâmple rapid, să mâncăm pe fugă, să fugim după metrou/autobuz, să ne grăbim spre job, să stăm până târziu în noapte să rezolvăm diverse sarcini. Nu e de mirare că în toată agitaţia asta sănătatea este de multe ori ignorată. Dacă nu apare o durere, de ce să pierdem timpul pe la doctor? Sunt conştientă că avem toate motivele să mergem preventiv la doctor şi totuşi nu pot fi un exemplu, amânarea există şi în cazul meu.

Încerc să schimb aceasta atitudine şi am avut ocazia recentă de a face un pas în acest sens. Brander şi Clinicile Dr. Leahu au lansat o campanie numită „Zâmbeşte sănătos cu clinicile Dr. Leahu” prin care bloggerii norocoşi primeau o consultaţie şi o radiografie panoramică, alături de un plan de tratament. Zis şi făcut, mai ales că am tot simţit în ultima perioadă că starea dinţilor mei s-a înrăutăţit deodată, fără să îmi dau seama de la ce.

Clinica la care am fost se află în interiorul Rin Grand Hotel, eu am ajuns acolo luând metroul, coborând la Mihai Bravu şi mergând apoi pe jos, m-am bucurat astfel de o plimbare lungă (atenţie, aproximativ 2 km) în aerul rece de dimineaţă.  Am intrat în hotel, am făcut stânga şi fix lângă Inmedio se află clinica.

Am fost întâmpinată de un personal amabil, prietenos, mi s-au oferit botoşei ( ca de muzeu, ştiţi la ce mă refer) şi o fişă de completat ce conţinea istoricul medical, date personale, probleme stomatologice recente şi câteva obiceiuri legate de spălatul dinţilor, folosirea aţei dentare etc. Din sala de aşteptare, am putut observa designul interesant al cabinetelor, însă nu aveam de unde să ştiu ce aparatură modernă mă aştepta în continuare. Am fost în cabinete stomatologice îngrijite, însă o astfel de aparatură n-am mai întâlnit şi, de asemenea, nu miroase „a dentist”. Un mare plus pentru cei cu teamă de dentist, aceştia se vor simţi în siguranţă în aceste cabinete.

Radiografia panoramică- un film SF?

Am intrat în primul cabinet pentru a-mi face radiografia panoramică, un concept de care nu auzisem anterior. Din radiografiile precedente, ţineam minte doar că trebuie să muşti dintr-o chestie ciudată şi că nu e o senzaţie prea plăcută. Dacă trebuie, trebuie. Sau se poate altfel? Pentru această radiografie, trebuie doar să stai în picioare, cu mâinile încrucişate pe bare şi să ţii dinţii pe o anumită plăcuţă din faţa ta, ca şi cum ai vrea să muşti din aparat. Haioasă descrierea, dar nu pot fi tehnică într-un domeniu necunoscut. Oricum, în realitate e mult mai simplu şi doctorul vă va ajuta să vă aşezaţi corespunzător. De aşteptat, nici eu n-aş fi ştiut singură ce să fac! Când aparatul porneşte, câteva palete ( cred că stomatologii se prăpădesc deja de râs, citind denumirile mele) se învârt în jurul tău, câteva secunde mai târziu, radiografia e gata. Să vă explic subtitlul, în timpul radiografiei aparatul se află în jurul capului tău şi poţi simţi că eşti într-un film SF în care eşti scanat.

Consultaţia- trezirea la realitate?

Trecem în cabinetul următor unde a avut loc consultaţia. Aici l-am întâlnit pe Dr. Leahu care mi-a povestit câteva ceva despre istoria locului, despre ce îşi propune el şi ce a reuşit să realizeze (după câteva credite şi multă muncă). Mi s-a părut că este genul de om care îşi iubeşte meseria din tot sufletul şi o respectă, care îşi doreşte inovaţie în domeniul său şi profesionalism. Mi-a plăcut această atitudine şi mi-a plăcut că s-a înconjurat de tineri, demonstrând astfel că tinerii sunt capabili şi pot realiza lucruri la fel de frumoase ca un om cu experienţă de 30 de ani. Un alt lucru pe care l-am remarcat este că în timpul consultaţiei nu lucrează doar stomatologul, ci şi asistentul său. Mi s-a explicat că un asistent este necesar pentru intervenţii eficiente şi rapide, un singur om nu se poate descurca cu toate.

Radiografia era afişată pe un ecran astfel încât pacientul şi medicul să poată discuta pe seama ei. Am strâns ceva probleme stomatogice, mai mult sau mai puţin grave, însă toate urgente. Îmi pregătisem o întrebare timidă, în ultimul timp gingiile mele erau roşii şi sângerau cu uşurinţă (fie la periaj, fie fără motiv) şi voiam să ştiu care este problema, dacă e ceva în neregulă cu ele. N-am apucat să pun întrebarea, mi-a spus că e o problemă cu gingiile mele şi că orice doctor competent ar observa asta de când am intrat pe uşă. Apreciez mult că mi-a explicat fiecare problemă în parte, că mi-a arătat pe radiografie unde se află nesuferitele de carii şi că mi-a spus ce e de făcut. Trezirea la realitate a însemnat punerea sub lumină a unor probleme pe care le ignorasem anterior, sperând că nu sunt atât de grave şi că mă vor aştepta până când voi avea mai mult timp. Acum nu mai cred că e cazul să aştept, rezolvarea lor va împiedica alte probleme pe viitor şi având în vedere tinereţea mea nu am de gând să îmi las dinţii fără apărare.

Vă pot spune că această consultaţie bazată pe radiografie m-a ajutat să îmi dau seama ce este de rezolvat, cred că vă poate ajuta şi pe voi. Dacă aveţi copii, îi puteţi duce la o consultaţie pentru a preveni probleme viitoare, personalul este prietenos şi sigur va şti cum să se comporte astfel încât aceştia să nu capete teamă de dentist.  Puteţi vedea echipa aici, să vă convingeţi singuri.

Atât pentru astăzi, m-am întins deja către 1000 de cuvinte. În următorul articol, vă voi spune cum a fost a doua vizită la clinicile Dr. Leahu  şi câteva informaţii practice (tarife, abonamente, program).  Tot acolo vom avea concluziile, cu câteva lucruri pe care le-am remarcat. Până atunci, o întrebare: Voi când aţi fost ultima oară la dentist? Mergeţi doar când aveţi nevoie sau luaţi în considerare prevenţia? Eu nu sunt un model în acest caz, deci răspundeţi cu toată sinceritatea, nimeni nu judecă pe nimeni aici.