FNT: Dinte pentru dinte

Dacă urmăriţi pagina de Facebook a blogului ştiţi deja că sunt blogger oficial în cadrul Festivalului Naţional de Teatru şi că am şansa de a merge la spectacole după pofta inimii. Mă bucură peste măsură că am ales să fac asta, teatrul mă fascinează de mult timp şi consider că este timp bine investit.

Aşadar nu e de mirare că am început treaba încă din prima zi, alegerea mea fiind piesa Dinte pentru dinte, jucată la Teatrul Odeon. După ce fiul lor îi sparge doi dinţi unui coleg, Annette şi Alain le fac o vizită lui Michel şi Veronique pentru a stabili ce e de făcut, ce consecinţe trebuie să existe şi cum vor rezolva problema copiilor. Eforturile lor de a găsi o soluţie sunt uşor de observat la început (mai ales în partea feminină), însă pe parcurs apar tot felul de situaţii conflictuale între toate personajele. Spectatorul înţelege că nu are de-a face cu o singură problemă, a violenţei fiului, ci cu multe probleme de înţelegere, comunicare între cele două familii şi în interiorul unei familii.

Alain, un celebru avocat, răspunde la telefon în cele mai nepotrivite momente şi nu ia în considerare că familia are nevoie de el pentru “probleme locale”.  Michel a dus hamsterul fiicei sale la moarte şi nu prea are remuşcări. Annette se simte rău după ce observă că este ignorată de către soţ şi tachinată din cauza greutăţii sale. Veronique doreşte în mod naiv pacea şi înţelegerea, la cea mai mică criză nervii o doboară. În acest mediu instabil, nu e de mirare că se ajunge la uscatul albumelor de artă, la bătaie între soţi, la aruncarea mobilului într-o vază, la beţie şi isterie, la aruncarea lalelelor prin cameră. Puteţi afla cum se ajunge la această nebunie doar dacă vedeţi piesa şi sunteţi martori la creşterea tensiunii între patru oameni care au uitat de ce s-au întâlnit.

Piesa a început la stânjeneala ce apare oricând se întâlnesc necunoscuţi, mai ales într-o situaţie delicată. De la jumătatea piesei, acţiunea are un ritm din ce în ce mai alert şi nebunia se dezlănţuie. Dacă în prima parte am schiţat câteva zâmbete şi am râs de câteva ori, în a doua parte am râs fără oprire. Evident, nu numai eu, toată sala se prăpădea de râs văzând ce răsturnări de situaţie apar. În viziunea mea, o piesă bună fie mă face să râd, fie să plâng, dacă a reuşit să îmi dea o stare anume înseamnă că merită văzută. Dinte pentru dinte m-a amuzat şi mi-a plăcut mult (ultimele 2-3 piese de teatru văzute m-au cam dezamăgit, deci o piesă bună a fost binevenită), însă nu m-am oprit la mult râs şi bunădispoziţie. Pe lângă comic, cred că iese în evidenţă tragicul, violenţa copiilor poate fi explicată prin violenţa, nerăbdarea, reacţiile negândite ale adulţilor. Dacă o simplă discuţie între părinţi poate scoate la iveală probleme din căsnicie înseamnă că acestea sunt destul de grave şi nu au fost rezolvate vreodată după cum trebuie.

Dinte pentru dinte a fost o piesă foarte reuşită, dacă vă plac comediile ce pun în evidenţă teme mai dificile, vă recomand să mergeţi să o vedeţi. Mă gândeam ca la finalul festivalului să fac un top personal pentru cele bune piese văzute, momentan am văzut trei piese şi alte două le-am stabilit pentru astăzi. Puteţi să îmi spuneţi în comentarii dacă sunteţi interesaţi să citiţi un astfel de top. De asemenea, nu uitaţi să vă abonaţi prin e-mail sau să daţi like paginii de Facebook pentru a fi la curent cu toate postările mele despre FNT.

Notă spectacol: 9

Puncte forte: replicile amuzante

Actor preferat: Nicu Mihoc

Replica reţinută: ” Nu poţi să cânţi Ave Maria când ţi-o tragi.”

 

Distribuţie:

Véronique: Elena Purea

Michel: Nicu Mihoc

Annette: Roxana Marian

Alain: Vlad Zamfirescu

Sursă imagini: http://www.teatrunational.ro/spectacole/repertoriu/spect/dinte-pentru-dinte.html