Recenzie: Preaiubita de Toni Morrison- o poveste cu altfel de fantome

 

Notă Goodreads pentru Preaiubita de Toni Morrison: 4 din 5 steluţe

Se pare că acesta e anul în care descopăr o mulţime de autori noi şi în care lista mea de lecturi se diversifică văzând cu ochii (voi publica statistici la final de an, să fiţi pregătiţi). Mă bucur că se întâmplă aşa, deşi recunosc că nu depun un efort impresionant, aleg în continuare intuitiv şi în funcţie de interesul meu faţă de subiect.

Preaiubita nu are un subiect uşor de pus în cuvinte, drept dovadă că e a treia oară când încerc să scriu acest paragraf. E dificil pentru că avem realism magic şi totodată nu este vorba doar despre o casă bântuită de un spirit ce nu şi-a încheiat socotelile cu personajul principal, Sethe. Nu e suficient să spui că un vechi prieten, Paul D., apare, iar femeia se hotărăşte să clădească o viaţă normală, liniştită alături de acesta. Aş putea menţiona că odată cu sosirea lui şi revolta spiritului, rana lui Sethe se redeschide: îşi aminteşte perioada de sclavie, cum totul s-a schimbat odată cu sosirea noului stăpân, cum i s-a furat laptele, cum a fugit, ce a trebuit să facă pentru a-i proteja pe cei dragi. O femeie puternică, croită din oţel, devine din ce în ce mai slabă pe măsură ce întoarcem paginile cărţii. Simt că am mult mai multe de spus despre subiect, însă v-aş strica plăcerea lecturii dacă nu m-aş opri aici şi v-aş umple privirea de spoilere nedorite. Cu bunăvoinţa voastră, voi pune accentul pe impresii şi pe ceea ce am simţit, fără să fac multe referiri la acţiune.

Dacă mă gândesc la subiectul sclaviei, pot să îmi dau seama că a fi sclav nu este uşor, că trebuie să asculţi fiecare poruncă a stăpânului, că trebuie să trăieşti în condiţii inumane şi să te pui oricând la dispoziţia acestuia. Îmi imaginez că nu era uşor să fii o femeie sclavă, violul fiind la ordinea zilei. Ştiu că nu te puteai împotrivi dacă doreai să rămâi în viaţă. Toni Morrison a mers mai departe şi mi-a arătat drama direct din mijlocul evenimentelor. Pe lângă tortura fizică, este important să înţelegem că exista o tortură psihică: ideea că un negru nu este un om, că el nu are nicio importanţă şi poate fi oricând înlocuit, conceptul de familie şi căsătorie nu există pentru ei.  Un frate poate fi vândut şi poţi fi sigur că nu îl vei mai vedea vreodată. Aşadar te obişnuieşti să nu te ataşezi de oameni şi să îi iubeşti doar puţin. Greşeala făcută de Sethe este că îşi iubeşte copiii prea mult şi vrea să fie liberă să se dedice lor în totalitate, din această cauză se decide să fugă cu soţul şi copiii săi. Cutezanţa ei de a spera va fi plătită cu vârf şi îndesat mai târziu.

În cadrul romanului au fost multe scene de impact, tulburătoare şi revoltătoare, în cadrul recenziei vreau să o menţionez pe una care îmi va rămâne mult timp în cap. La un moment dat, se vorbeşte despre vişinul crescut pe spatele lui Sethe, în mod naiv am crezut că ţine de partea magică a poveştii şi că simbolizează atât puterea, cât şi fragilitatea personajului principal. Câteva momente mai încolo am înţeles că vişinul este de fapt ce a rămas din spatele ei după ce a fost biciuită. Descrierea copacului  este făcută cu multă atenţie şi senzualitate  în contrast total cu cruzimea faptului de a biciui o femeie însărcinată. Mi-am imaginat vişinul şi m-am cutremurat să îl ştiu acolo, mărturie a nedreptăţii şi sălbăticiei oamenilor.

Stilul de a scrie sprijină cadrul terifiant în care ne aflăm, frumuseţea cuvintelor pune în evidenţă cruzimea întâmplărilor şi demnitatea cu care personajele îşi acceptă condiţia. Deşi nu se citeşte greu şi are multe elemente poetice ce curg lin din memoria personajului, nu poţi trece prin Preaiubita cu aceleaşi gânduri pe care le-ai avut la început, nu poţi opri revolta faţă de incorectitudine, ea apare de fiecare dată când înţelegi mai mult din poveste.

Mie îmi place să citesc cărţi tragice mult mai mult decât pe cele pline de veselie şi speranţă pentru că mi se pare că astfel pot înţelege mai mult din ceea ce mă înconjoară şi mă pot dezvolta după cum doresc. Tot eu cred că e destul de dificil să creezi o carte deranjantă, întunecată şi frumoasă în acelaşi timp. Toni Morrison a reuşit aşadar o pot recomanda fără niciun regret, ştie să scrie, ştie să te lovească, ştie să te aline, ştie să caute un subiect şi să îl valorifice. Singura parte mai puţin bună este că a setat standarde pentru literatura din acest domeniu şi va fi dificil să găsesc ceva asemănător sau mai bun.

Mi-au plăcut: subiectul, lirismul, stilul de a scrie, ideea vişinului

Au fost ok: –

Nu mi-a plăcut: –

 

Editura: Art

Colecţia: Seria de autor Toni Morrison

An apariţie: 2014

Nr. pag. 368

Recenzia a fost realizată librariei online Libris , care mi-a oferit “Testamentul Mariei”. În Libris, găsiţi carti online care să vă întâmpine dorinţele (carti în engleză sau în română) .