Recenzie: Cina de Herman Koch

Notă Goodreads pentru Cina de Herman Koch: 3 din 5 steluţe

Cina m-a atras de cum a apărut în Biblioteca Polirom în ciuda unor recenzii negative. Dacă nu îmi oferi argumente mai bune de nu ţi-a plăcut un personaj, nu ai cum să mă convingi să nu citesc. Aşadar timp de câteva ore m-am bucurat de atmosfera absurdă şi deranjantă din cadrul cărţii.

După cum sugerează titlul, acţiunea se desfăşoară la o cină luată într-un restaurant cu pretenţii din Amsterdam la care participă două familii: Paul (naratorul), soţia sa,Claire, fratele său, Serge, şi soţia acestuia, Babette. O cină care ar putea fi banală, însă semnele de la început ( insistenţele lui Paul de a nu veni la cină, neplăcerea cuplului Paul-Claire de a discuta cu celălalt, micile situaţii penibile la intrarea în restaurant şi un oarecare mister ce pare a înconjura această întrevedere) indică cititorului că ar fi mai multe de spus în afara conversaţiilor de politeţe.

Încă de la început, Serge pare a fi personajul negativ, politicianul ipocrit, arogant ce se preface în faţa tuturor pentru a câştiga alegerile, cel care şi-a făcut soţia să ajungă plânsă la masă, cel care vrea să mănânce acum şi aici, cel care şi-a pus mereu fratele în umbră. Babette pare a fi femeia ce îl ţine cu picioarele pe pământ, cea care îi atrage atenţia spre binele lui şi familiei. Pe partea cealaltă, îl avem pe  Paul cel violent, ce nu îşi poate controla stările, incapabil să facă diferenţa între bine şi rău, un psihopat în devenire şi o mai avem pe Claire, soţia rece, calculată, aparent simpatică, capabilă să facă orice pentru binele familiei. [Tipologiile acestea mă duc cu gândul la House of cards, probabil pentru că răceala şi indiferenţa sunt prezente şi acolo]. Personaje ce sunt departe de a fi în regulă, puteţi bănui că reuniunea lor a provocat multe scântei.

Deşi iniţial cele două familii discută despre subiecte obişnuite (ex. filme), se poate observa cum conversaţia se îndreaptă spre situaţia copiilor şi cum se caută o soluţie pentru a îndepărta (sau nu) problema. Alunecarea aceasta se face treptat încât cititorul nu simte că a fost aruncat în întuneric, fără posibilitate de ripostare. Atitudinea părinţilor faţă de fapta copiilor este revoltătoare, în loc să le arate unde au greşit, să caute împreună o modalitate de redresare, ei încearcă să scadă din importanţa problemei ( nu vă zic despre ce e vorba, însă vă atenţionez că în descriere apare ce au făcut dragii de ei) şi să îngroape totul sub covor, sperând că mizeria nu va ieşi afară prea curând. Şi-atunci ne întrebăm: Oare nu e şi vina lor, iar globul în care se ascund nu le permite să observe acest adevăr? Nu este şi vina părinţilor atunci când copiii nu au niciun principiu sau valoare în care să creadă şi niciun model bun pe care să îl urmeze? Nu aş arunca vina pe părinţi dacă în cadrul romanului nu ar apărea nişte scene clare în care Paul a avut ieşiri violente în faţa copilului însoţite de semne evidente de mândrie.

Subiectul mi-a plăcut, nu e ceva ce am mai întâlnit în altă carte şi totodată nu are componente dramatice (din cauza calmului părinţilor). Stilul de a scrie este în regulă, am avut doar mici probleme cu repetiţiile lui Paul legat de “soţia lui”. Menţionează la început că de obicei nu i se adresează lui Claire cu soţia mea şi-apoi aruncă expresia în fiecare propoziţie pentru că ceva s-a schimbat. În plus, aş zice că un om atât de instabil are tendinţa de a se repeta şi de a nu avea reacţii normale sau prea multă logică. În schimb, am apreciat construcţia romanului, între descrierile morbide ale felurilor de mâncare ( în porţii austere, se înţelege) şi discuţiile pe alocuri plictisitoare, se strecoară pasaje din trecut ce pot explica stânjeneala celor două familii şi tensiunea ce se tot adună.

De ce am ajuns la 3 steluţe? Mi-au atras atenţia absurdul acestei cine şi componenta psihologică pe care se bazează romanul, însă aş fi vrut să fie un roman dark în întregime şi mai alert. Cred că Herman Koch are potenţial de a te năuci şi de a-ţi rămâne în cap mult timp după ultima pagină. Aşadar, trei steluţe pentru a avea încotro să crească.

Rezumat recenzie:

Mi-au plăcut: subiectul abordat, absurdul, confuzia în care este ţinut cititorul, personajele cu tendinţe psihopate

Au fost ok: stilul de a scrie, coperta, traducerea

Nu mi-au plăcut: puterea scăzută a romanului, cred că se putea mult mai bine, unele repetiţii

 

Editura: Polirom

Colecţia: Biblioteca Polirom. Actual

An apariţie: 2015

Nr. pag.: 304

 

Mulţumesc, Diverta, pentru şansa de a citi această carte! Nu uitaţi că puteţi fi la curent cu noutăţile acestora dacă intraţi pe Club Diverta.