Două piese de teatru: Gumă de mestecat şi Maşinăria Cehov

teatru

 

După cum ştiţi de pe pagina de Facebook, am fost invitată la două piese de teatru jucate cu ocazia împlinirii a şase ani de TeenMedia Academy. Gumă de mestecat şi Maşinăria Cehov au fost jucate în premieră la TNB, iar astăzi vă voi spune care au fost impresiile mele despre ele.

Gumă de mestecat a fost o surpriză plăcută, piesa a fost bine gândită, făcută să amuze şi totodată să tragă un semnal de alarmă (cât de mult ne pot influenţa nişte chestiuni banale). Un bărbat merge cu o prostituată într-un model, numai că plata serviciului se face “pe banii soţiei”. I se oferă gumă de mestecat, un fapt obişnuit, însă pentru el lucrurile nu stau atât de simplu, guma de mestecat va avea efecte nebănuite în următoarele scene. Subiectele sunt mai complexe decât par a fi la prima vedere: când ştii că o căsătorie ar trebui încheiată, cum poţi relaţiona cu fiul tău bolnav, aflat într-o lume separată de a ta, cum poţi găsi un job când nu te poţi prezenta impecabil la interviu, cum îţi poţi rezolva problemele de familie fără o sursă de venit, cum poţi reaprinde dragostea dacă ai parte numai de certuri şi mustrări.

Odată cu oferta legată de guma de mestecat, personajul intră într-un cerc vicios din care îi este imposibil să iasă. Ba mai mult, cu fiecare scenă pare că se afundă mai adânc şi face mai multe greşeli. Nu este vina lui, circumstanţele nu i-au fost favorabile, iar guma de mestecat a încurcat totul, de parcă ar fi vrut să îi facă rău. Toate pasajele în care această temă revine mi s-au părut amuzante, mai ales pentru că apreciez piesele în care umorul nu este strict legat de sex (cu aluzii, mă înţelegeţi, sunt o grămadă de piese de acest gen).

În concluzie, o piesă bunicică, amuzantă care te prinde şi îţi deschide o fereastră spre realitatea mediocră. Eu aş zice că e de văzut, îndeplineşte multe din caracteristicile unei piese reuşite.

De la Maşinăria lui Cehov aveam multe aşteptări pentru că am citit piesa lui Matei Vişniec, toate  piesele lui Cehov menţionate şi mi-au plăcut. Spectacolul n-a reuşit să mă captiveze, să îmi menţină atenţia, nu cred că fi fost nici din vina actorilor, nici din a piesei scrise. Cred că Maşinăria lui Cehov e mai bună atunci când e citită, repetiţia numelor ruseşti nu mai este atât de evidentă sau deranjantă, iar acţiunea pare a urma un fir mai clar. Pe scenă, piesa parcă şi-a pierdut din putere, nu mai transmitea toate ideile de pe hârtie.

Îmi place absurdul pentru că lasă toate uşile deschise, spectatorul trebuie doar să aleagă una dintre ele. În cazul Maşinăriei, mi s-a părut că toate au fost deschise şi-apoi închise la loc, iar spectatorul a rămas uşor confuz. Totuşi, mi-au plăcut următoarele scene: bătrâna ce ducea paharele dintr-o parte a sălii în alta, ignorând orice alt eveniment, discursul lui Cehov despre arta de a scrie şi despre personajele lui şi scena cortegiului funerar. Acestea mi-au adus aminte de Matei Vişniec aşa cum îl ştiam.

Dacă vă plac ruşii şi nu vă deranjează să auziţi aceleaşi nume de zeci de ori, aţi putea încerca piesa. Eu mă aşteptam să fiu în publicul ţintă, iubesc literatura rusă (Dostoievski rămâne pasiunea mea declarată), dar de data aceasta nu a fost să fie.

Aştept părerile voastre despre cele două piese şi alte recomandări. Pe curând!