Recenzie: Soţ şi soţie de Zeruya Shalev

601099

Oferită de librăria Libris

Fiind într-o perioadă aglomerată, am citit frânturi din această carte de fiecare dată când aveam puţin timp liber: în pauzele de la facultate, seara când terminam de lucrat la licenţă sau în tren. După întrebarea Ce citeşti acolo?, în 80% din cazuri eram întrebată dacă am planuri de căsătorie. Ei bine, nu, şi cu siguranţă un nu mai hotărât după ce am terminat cartea. Pentru că lucrurile sunt departe de a fi roz în acest roman.

Avem un soţ şi o soţie. Şocul vine din primele pagini, când în loc să primim o scenă frumoasă cu cei doi, primim o soţie deranjată de gesturile soţului ei, toate reacţiile fiind cuprinse într-o atmosferă tensionată şi sufocantă. Vină, disperare, exagerare, ură sunt stări ce însoţesc personajele în fiecare moment din carte. Poţi simţi încă de la început că relaţia lor nu se îndreaptă deloc în direcţia cea bună, iar acest fapt o afectează teribil pe fiica lor. Căci da, bineînţeles, cei trei formează o componentă acceptată şi încurajată de societate. Ai putea spune că sunt normali, din exterior, însă dacă umbli prin esenţă ( şi noi umblăm destul de mult, având perspectiva soţiei) înţelegi că această componentă este de fapt toxică.

SPOILER!  ACESTA SE ÎNCHEIE UNDE SCRIE “STOP SPOILER”

Cum s-a ajuns la această ură? Cu bulinuţe, încercăm să găsim cauzele acestei destrămări:

  • Cei doi erau împreună de când ea avea 12 ani, din această cauză apar regretele că s-ar fi putut bucura mai mult de tinereţea ei. Se gândeşte că poate ar fi putut fi mai fericită, din această cauză…
  • Ea păcătuieşte puţintel cu alt bărbat.
  • El o scapă pe fiica lui de la balcon, iar ea aruncă vina pe el cum prinde ocazia.

 

STOP SPOILER

Pe lângă cauzele destrămării căsătoriei lor care au fost prezentate drept posibile spoilere mai sus, menţionez şi: lipsa de comunicare, exagerarea continuă, paranoia, isteria, lipsa raţiunii şi multe alte caracteristici enervante care te fac să nu îndrăgeşti niciun personaj din acest roman. Deşi personajele nu reacţionează aşa cum mi se pare mie logic să o facă, sunt conştientă că atunci când intervin orgoliul, regretele, plictiseala şi vina, reacţiile lor par mai plauzibile. Până la urmă, ne aflăm pe nivelul cel mai jos al unei relaţii şi nu ar trebui să ne surprindă nimic.

Dacă nu m-am ataşat de personaje, cum se face că mi-a plăcut această carte la nebunie?

Patru cauze:

stilul de a scrie ( cursiv, cu fraze lungi, poetice, dar dure)

sarcasmul şi modul în care este tratată o căsătorie

psihologia existentă în text

şi

modul în care s-a construit toată povestea astfel încât cititorul să înţeleagă că aceasta era singura posibilitate de desfăşurare a evenimentelor.

Cuvântul care mi se pare că surprinde cel mai bine esenţa acestui roman este degradare, noi suntem martorii distrugerii ( intenţionate sau neintenţionate?) a unei relaţii. Din când în când, ni se mai aruncă o bucată de fericire şi un moment de linişte, însă unul dintre cei doi are mereu grijă să revină la starea nesănătoasă. Mi se pare important să învăţăm ceva de la soţul şi soţia din acest roman şi să aplicăm învăţăturile în propriile noastre relaţii, să ne asigurăm că nu avem nimic toxic în legăturile noastre.

Recomandare: pentru cei interesaţi de psihologia dintr-o relaţie, pentru cei care nu doresc poveşti de dragoste siropoase

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Soţ şi soţie”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.

Recenzie: Frumoasele ruine de Jess Walter

S4024730Oferită de librăria Libris

După cum v-am spus pe canalul de Youtube, atunci când am citit descrierea acestei cărţi pentru prima oară m-am gândit la cu totul altceva şi eram hotărâtă să aleg alte cărţi pentru lectură. După ce Laura Câlţea a adus multe laude acestei cărţi pe blogul ei, am zis totuşi să îi dau o şansă, poate ratez o carte bună din cauza unei descrieri ce nu mă încântă. Şi bine am făcut! Mi-a plăcut atât de tare această carte că i-am oferit 5 steluţe pe Goodreads fără multe dezbateri.

Începutul cărţii este intrigant: în portul Vergogna ( al ruşinii) ajunge o actriţă pe moarte. Locul lipsit de turişti, abătut, cenuşiu nu pare să se potrivească cu strălucirea acestei femei aşadar se ridică o mulţime de semne de întrebare, ce caută aici?, de unde vine?, ce a păţit?, oare se ascunde aici de cineva?. Tânăra va fi întâmpinată de Pasquale, cel care deţine singurul hotel din port şi cel care se îndrăgosteşte iremediabil de aceasta. De fapt, îndrăgosteşte este posibil să nu fie descrierea exactă a sentimentelor, e mai degrabă afecţiune alături de înţelegere, empatie şi admiraţie. Din acest moment, cititorul este prins în acţiunea ce dezvăluie treptat povestea personajului principal.

În acest roman, povestea este aruncată ca o minge de la un narator la altul, fiecare are dreptul de a vorbi despre el, despre ea, actriţa, sau despre amândoi. Un narator poate povesti dintr-o altă perspectivă, iar informaţiile astfel oferite este posibil să nu se lege cu ceea ce ştim deja. Este uşor însă să îţi dai seama cine caută scuze şi cine plăteşte prin suferinţă. Subiectul principal al acestui roman constă chiar în visurile ( uşor naive) ale unei tinere doritoare de o carieră în filme şi totodată în ambiţia, cruzimea şi lăcomia celor care lucrează cu astfel de domnişoare. Sunt două lumi despărţite printr-o prăpastie uriaşă: cei oneşti, visători, cinstiţi şi cei “şmecheri”, cei care se cred zei, invincibili şi atotputernici. Îi privim pe cei din prima categorie luptându-se sau plutind în derivă şi pe cei din a doua categorie urcând treaptă după treaptă, de multe ori arzând etape datorită puterii.

Deşi mă îndoiam la început, subiectul m-a prins, fapt datorat şi stilului frumos de a scrie. E o caracteristică importantă pentru mine, se întâmplă des să resping cărţi din cauza scrisului, chiar dacă subiectul nu e rău. Un mare plus a venit din construcţia inedită a romanului: la un moment dat tânăra citeşte un manuscris în camera de hotel, ceva mai târziu putem citi şi noi acel prim capitol dintr-o carte. În plus, legăturile dintre poveşti, dintre personaje sunt creionate excelent de autor, iar imaginea de ansamblu de la sfârşitul romanului este absolut minunată. Te uiţi în urmă şi începi să înţelegi.

Concluzia este evidentă: vă recomand această carte, merită câteva ore din timpul vostru. Între timp, vă las videoclipul în care am spus câteva cuvinte despre Frumoasele ruine ( şi nu numai):

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Frumoasele ruine”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.