Recenzie: Între cer şi pământ de Jon Kalman Stefansson

intre-cer-si-pamant_1_fullsizeCarte oferită de libraria Libris

 

Dacă ar fi să rezum recenzia pentru romanul Între cer şi pământ într-un singur cuvânt aş alege “tulburător”. Povestea croită prin frig şi apă înfuriată nu are cum să nu mişte cititorul,  îi pătrunde printre gânduri şi  îi deschide o portiţă spre o zonă întunecată, unde fiecare greşeală se plăteşte amarnic. Cu siguranţă nu este o carte ce se citeşte cu mintea în altă parte, nu e o lectură uşoară care să te asigure că toate finalurile sunt fericite. În schimb, este ceva mult mai bun: e un roman scris impecabil.

Personajul principal este băiatul, numele lui nu va fi aflat vreodată poate din cauză că povestea lui ar putea aparţine oricui. Acest băiat este pescar, alături de încă cinci bărbaţi pleacă cu noaptea-n cap să asigure masa din acea zi. Condiţiile nu sunt uşoare, frigul este neîndurător, apa se poate întoarce oricând  împotriva lor mai ales că niciunul dintre pescari nu ştie să înoate. Îşi pun speranţa în Dumnezeu, sperând că barca lor nu se va transforma într-un sicriu.

Şi, cu toate astea, marea n-are în ea nicio frumuseţe şi o duşmănim mai mult decât orice când îşi ridică valurile la zeci de metri deasupra bărcilor, când se năpusteşte şi ne îneacă fără milă, ca pe căţeii de o zi, puţin îi pasă că dăm din mâini şi ne rugăm urlând la Dumnezeu şi la Isus Hristos, e fără milă, ca pe căţeii de-o zi ne îneacă.

Paradisul pierdut al lui Milton este cel care îl va conduce la pieire pe Barour, prietenul băiatului,  şi care va dărâma toată baza acestuia din urmă, îl va lăsa singur, confuz, fără dorinţă de a continua această viaţă nedreaptă. O neglijenţă care nu este iertată, barca se întoarce cu o viaţă în minus. Din acest moment acţiunea se concentrează pe traseul băiatului spre maturitate, spre împlinire şi spre înţelegerea sensului unei vieţi. E un drum dureros, de cele mai multe ori fiind sigur şi bazându-se doar pe propriile cunoştinţe.

Vrea să facă ceva în viaţă băiatul, să înveţe limbi străine, să străbată lumea, să citească mii şi mii de cărţi, să ajungă la miezul lucrurilor, oricare ar fi acesta, ar vrea să descopere dacă e un miez în ele, dar câteodată e greu să stai pe gânduri şi să citeşti când toate sunt viermănoase în jur, după o zi întreagă în care n-ai făcut decât să vâsleşti, ud până la piele şi înţepenit, doar ai stat douăsprezece ore afară, atunci gândurile se fac atât de grele, că nu mai e în stare să le ridice, atunci miezul lucrurilor e la ani întregi depărtare.

 

Personajele nu sunt din cele pretenţioase, nu sunt nobile, dar sunt de îndrăgit pentru simplitatea lor. Nu îşi pun întrebări existenţiale pentru că apa nu ia în seamă gândirea, iar foamea nu trece prin poezie. Ba chiar te îndreaptă spre moarte, după cum a fost cazul lui Barour. Am găsit în acest roman una din cele mai simple şi frumoase declaraţii de dragoste:

Mi-e dor de tine, scrisese băiatul, mi-e dor de tine când mă trezesc şi mi-e dor de tine când prind lopeţile în pumn, mi-e dor de tine când arunc momeala şi când curăţ peştii de solzi, mi-e dor să mă întrebe copiii câte ceva şi eu să nu ştiu ce să le răspund, dar tu fireşte că ştii, tu întotdeauna ştii, mi-e dor de buzele tale, de sânii tăi, de sexul tău.

Alături  de caracterul tragic al acestui roman regăsim un puternic îndemn de a ne bucura de viaţă, de a face ceva care să conteze, după cum se poate vedea în citatul următor:

Unii trăiesc într-un fel care nu trece neobservat, faptul că trăiesc are darul să mişte văzduhul dimprejur, iar alţii petrec ani întregi agăţaţi de viaţă, fără să facă valuri, timpul se scurge prin ei, şi uite că deja au murit, sunt îngropaţi, uitaţi.

Impactul puternic pe care l-a avut acest roman asupra mea m-a făcut să îi ofer cinci steluţe pe Goodreads şi să o numesc cartea lunii februarie alături de Stoner. O recomand tuturor celor interesaţi de literatura islandeză cu personajele ei puternice, cu peisajele ei îngrozitor de frumoase şi celor care doresc să urmărească traseul iniţiatic al unui tânăr după moartea celui mai bun prieten.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Între cer şi pământ”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.