Review: O pasta de dinti bio de la Lavera

11020326_809506939121803_343030785_n

Pentru o lunga perioada de timp, n-am acordat nicio atentie ingredientelor din produsele cosmetice folosite. Atunci nu erau prea multe discutii pe aceasta tema, blogurile nu spuneau nici ele mare lucru. De cand a aparut fenomenul “bio”, am inceput sa trag cu urechea si sa vad daca aceste produse au rezultate la alte persoane. Din cate am observat, unele au fost eficiente, altele mai putin, insa reticenta mai mare venea din pret. Aveam impresia ca produsele bio sunt mai scumpe tocmai pentru ca necesita un efort mai mare, o atentie sporita si ingrediente selectate cu mai multe grija si preocupare pentru client. Ma gandeam ca trebuie sa platesti considerabil pentru a te asigura ca sanatatea ta nu este afectata.  Nu pot spune ca preturile nu sunt ridicate in cazul unor branduri bio, insa eu am reusit sa gasesc cateva cu preturi acceptabile, asemanatoare cu ale produselor de pe piata ce nu sunt la fel de sigure. Brandul despre care va voi vorbi azi este Lavera, prima oara cand am auzit de el a fost pe blogul Larisei Duta, ea fiind extrem de atenta la ingredientele trecute pe ambalaj.

Am vrut sa incerc acest brand, sa vad daca as putea realiza o trecere spre zona bio incununata de succes. In ultimul timp, am acordat mai multa atentie acestui aspect, am vazut multe videoclipuri sau am citit informatii despre vegan, cruelty-free  etc si m-am decis sa testez terenul. Aveam doua optiuni: deodorante ( din cauza aluminiului) si pasta de dinti. Am ales-o pe a doua, din prima categorie am suficiente exemplare si majoritatea sunt fara ingrediente daunatoare.  Mi s-a parut important sa folosesc o pasta de dinti bio, dintii mei aratand usoare semne de sensibilitate in ultima vreme. Nimic mai potrivit! Ii punem la testat!

Fara alte introduceri, alegerea mea a fost pasta de dinti pentru dinti sensibili cu echinacea si propolis in varianta de 75 de ml.  Aceasta promite sa elimine placa dentara si sa previna aparitia cariilor. Pot spune ca pasta de dinti isi face treaba, nu ma asteptam la efecte spectaculoase, imi doream doar sa aiba aceleasi efecte ca o pasta din comert. Spre deosebite de acestea ( sau cel putin de cele incercate de mine pana acum), pasta de la Lavera nu era un gust mentolat, usor intepator, ci e mai degraba spre partea dulce. Nimic exagerat, nimic deranjant.

11016774_809506735788490_207118646_n

Daca privim lista de ingrediente, putem observa ca acestea sunt verificate cu profesionalism. Daca tot vorbeam de pret la inceput, mentionez ca am dat 14 lei pe pasta de dinti ceea ce mi se pare a fi undeva la mijloc din perspectiva bugetului.

Eu sunt multumita de aceasta experienta „bio” si trebuie sa marturisesc ca m-a facut curioasa sa incerc alte produse de la acest brand german. Ma gandesc la produse de ingrijire a tenului sau la geluri de dus, cine stie? Pana atunci am urmatoarele intrebari pentru voi:

Folositi produse bio?

Ce v-a determinat sa le folositi?

Ce parere aveti despre Lavera?

Despre McDonald’s sau noutăţi din anii ’55

unnamed

După Social Media Summit Bucureşti ( despre care nu am povestit nimic, ruşine mie), am primit o invitaţie la un eveniment organizat de McDonald’s. Nu ştiam exact ce se va întâmpla, mi s-a spus doar că o mână de bloggeri ( care s-a dovenit a fi destul de generoasă) va încerca să intre în atmosfera anilor ’50. Deci de ce nu? Mai ales că locaţia îmi era apropiată, mai exact în Piaţa Romană.

Eu am ajuns cu vreo 10 minute înainte să înceapă evenimentul şi multe locuri erau deja ocupate. La intrare, ne aşteptau cartonaşe cu numele noastre, cu ocupaţia ( jazz stars) şi dacă eram norocoşi, cu poza noastră. Eu n-am fost, se pare că nu mi-au găsit contul de Facebook, dar aveam conturul unei fete cu părul prins neglijent, uşor ciufulit, care mi s-a părut că mi se potriveşte cumva. După, am fost serviţi cu cafele sau sucuri şi ne-am pus pe vorbă. Eu am ghinionul să nu cunosc (încă) foarte mulţi bloggeri aşadar am conversat doar cu cei din împrejurimi. Încetul cu încetul, apuc eu să îi cunosc pe toţi.

Şi-apoi am aflat că scopul evenimentul este să testăm un produs ce va fi lansat mâine. Trei bloggeri s-au oferit voluntari, au fost legaţi la ochi şi invitaţi să ghicească ingredientele. Mi s-a părut destul de interesantă ideea, la final ei primind şi diplome. După testarea lor, a urmat testarea noastră. Suc, burgeri,cartofi prăjiţi, plăcinte, toate au fost aduse de nişte fete foarte drăguţe îmbrăcate în stilul acelor vremuri. Rezultatul: mie mi s-a părut a fi un burger (autentic) bun, sosul a fost excelent, iar amestecul de ingrediente foarte reuşit. Încă o precizare: porţia este destul de mare, eu am plecat de acolo sătulă.

Cam atât pentru azi, licenţa mă aşteaptă nerăbdătoare, însă voi puteţi încerca de mâine noul produs inspirat din anii ’55. A mai rămas o zi, după cum scria pe afişele din restaurant.

Sper să mai fiu invitată la astfel de evenimente şi astfel să vă transmit informaţiile în timp util. Pe curând!

 

Un lampion numit dorinţă

10956399_806075546131609_560571284_n

Trebuie să recunosc că provocarea lansată de Blogalinitiative m-a cam pus pe gânduri. Dacă ar fi să aleg o singură dorinţă pentru anul 2015 şi să o impulsionez spre îndeplinire cu un lampion care ar fi aceea? M-am gândit şi m-am răzgândit, nu neapărat pentru că aş crede că un astfel de ritual mă poate ajuta fără ca eu să mă implic, ci pentru că stabilirea unei dorinţe prioritară în faţa oricărei alta spune ceva despre tine. Este un lucru care te defineşte şi care îţi influenţează alegerile. Ca atunci când dai cu banul şi simţi regret când nu pică ceea ce îţi doreşti cu adevărat.

Primul gând care mi-a venit în minte este că anul acesta este unul dificil, termin facultatea şi trebuie să aleg înspre ce master să mă îndrept. Nu voiam să îmi irosesc dorinţa pe rezultate bune, pentru acestea muncesc deja suficient de mult şi nu au vreun element special. Am vrut apoi să lansez odată cu lampionul o dorinţă de a alege corect drumul spre o carieră, să aleg o specializare care să mă conducă spre locul meu, locul unde să mă duc cu plăcere şi care să mă facă să mă simt împlinită. Apoi am avut o idee mai bună…

Vreau ca anul 2015 să mă înconjoare de oameni frumoşi. Drumul nu e uşor, aşadar vreau ca tovarăşi oameni de la care am ce să învăţ, oameni care vor să ştie din ce în ce mai mult, oameni binedispuşi care ştiu să savureze un pahar de vin şi o glumă bună, oameni care să îmi fie alături şi oameni care să îmi dea peste cap lumile. Oameni care sunt altfel, oameni frumoşi. Pe unii îi am deja şi îmi sunt indispensabili. Pe unii sper să mi-i aducă acest an chinezesc care se anunţă mai liniştit şi mai plin de roade. Vă întrebaţi poate cum am trecut de la profesional la personal? E simplu, mi s-a dovedit în ultima vreme că nu aş putea face faţă tuturor presiunilor şi grijilor dacă nu aş avea persoane care sunt mereu acolo. Şi aici mă refer, fără să fiu siropoasă, mai ales la al meu, cel care îmi este deja un fel de familie (neoficială). Pentru că oricât mi-aş dori să cred că sunt puternică şi pot face orice, uneori întâmpin nişte obstacole peste care nu pot trece fără ajutor. E un lucru pe care l-am recunoscut cu greu, însă dorinţa pe 2015 sigur se îndreaptă spre acest subiect. Vreau oameni frumoşi în acest an. Dorinţă finală.

În prima poză este un lampion, cel primit la ultima comandă de pe Wu Xing. Căci iată ce fac ei, oferă un lampion pentru fiecare comandă pentru a fi lansat la ora 18:00, 18 februarie când începe anul chinezesc. Se spune că aduce noroc, iar dacă faceţi o fotografie cu acest moment şi o încărcaţi pe Facebook (folosind hashtag #AnulNouChinezescWuXing) , aveţi şansa să primiţi un voucher de 1000 de lei pe care îl puteţi folosi pentru voi şi pentru oamenii frumoşi din viaţa voastră. Eu am încercat destul de multe feluri de mâncare de la ei şi sunt sigură că veţi avea ce savura cu acest voucher ( recomand salata de urechi de lemn, musai), deci stabiliţi dorinţa şi lansaţi lampionul!

Recenzie: Între cer şi pământ de Jon Kalman Stefansson

intre-cer-si-pamant_1_fullsizeCarte oferită de libraria Libris

 

Dacă ar fi să rezum recenzia pentru romanul Între cer şi pământ într-un singur cuvânt aş alege “tulburător”. Povestea croită prin frig şi apă înfuriată nu are cum să nu mişte cititorul,  îi pătrunde printre gânduri şi  îi deschide o portiţă spre o zonă întunecată, unde fiecare greşeală se plăteşte amarnic. Cu siguranţă nu este o carte ce se citeşte cu mintea în altă parte, nu e o lectură uşoară care să te asigure că toate finalurile sunt fericite. În schimb, este ceva mult mai bun: e un roman scris impecabil.

Personajul principal este băiatul, numele lui nu va fi aflat vreodată poate din cauză că povestea lui ar putea aparţine oricui. Acest băiat este pescar, alături de încă cinci bărbaţi pleacă cu noaptea-n cap să asigure masa din acea zi. Condiţiile nu sunt uşoare, frigul este neîndurător, apa se poate întoarce oricând  împotriva lor mai ales că niciunul dintre pescari nu ştie să înoate. Îşi pun speranţa în Dumnezeu, sperând că barca lor nu se va transforma într-un sicriu.

Şi, cu toate astea, marea n-are în ea nicio frumuseţe şi o duşmănim mai mult decât orice când îşi ridică valurile la zeci de metri deasupra bărcilor, când se năpusteşte şi ne îneacă fără milă, ca pe căţeii de o zi, puţin îi pasă că dăm din mâini şi ne rugăm urlând la Dumnezeu şi la Isus Hristos, e fără milă, ca pe căţeii de-o zi ne îneacă.

Paradisul pierdut al lui Milton este cel care îl va conduce la pieire pe Barour, prietenul băiatului,  şi care va dărâma toată baza acestuia din urmă, îl va lăsa singur, confuz, fără dorinţă de a continua această viaţă nedreaptă. O neglijenţă care nu este iertată, barca se întoarce cu o viaţă în minus. Din acest moment acţiunea se concentrează pe traseul băiatului spre maturitate, spre împlinire şi spre înţelegerea sensului unei vieţi. E un drum dureros, de cele mai multe ori fiind sigur şi bazându-se doar pe propriile cunoştinţe.

Vrea să facă ceva în viaţă băiatul, să înveţe limbi străine, să străbată lumea, să citească mii şi mii de cărţi, să ajungă la miezul lucrurilor, oricare ar fi acesta, ar vrea să descopere dacă e un miez în ele, dar câteodată e greu să stai pe gânduri şi să citeşti când toate sunt viermănoase în jur, după o zi întreagă în care n-ai făcut decât să vâsleşti, ud până la piele şi înţepenit, doar ai stat douăsprezece ore afară, atunci gândurile se fac atât de grele, că nu mai e în stare să le ridice, atunci miezul lucrurilor e la ani întregi depărtare.

 

Personajele nu sunt din cele pretenţioase, nu sunt nobile, dar sunt de îndrăgit pentru simplitatea lor. Nu îşi pun întrebări existenţiale pentru că apa nu ia în seamă gândirea, iar foamea nu trece prin poezie. Ba chiar te îndreaptă spre moarte, după cum a fost cazul lui Barour. Am găsit în acest roman una din cele mai simple şi frumoase declaraţii de dragoste:

Mi-e dor de tine, scrisese băiatul, mi-e dor de tine când mă trezesc şi mi-e dor de tine când prind lopeţile în pumn, mi-e dor de tine când arunc momeala şi când curăţ peştii de solzi, mi-e dor să mă întrebe copiii câte ceva şi eu să nu ştiu ce să le răspund, dar tu fireşte că ştii, tu întotdeauna ştii, mi-e dor de buzele tale, de sânii tăi, de sexul tău.

Alături  de caracterul tragic al acestui roman regăsim un puternic îndemn de a ne bucura de viaţă, de a face ceva care să conteze, după cum se poate vedea în citatul următor:

Unii trăiesc într-un fel care nu trece neobservat, faptul că trăiesc are darul să mişte văzduhul dimprejur, iar alţii petrec ani întregi agăţaţi de viaţă, fără să facă valuri, timpul se scurge prin ei, şi uite că deja au murit, sunt îngropaţi, uitaţi.

Impactul puternic pe care l-a avut acest roman asupra mea m-a făcut să îi ofer cinci steluţe pe Goodreads şi să o numesc cartea lunii februarie alături de Stoner. O recomand tuturor celor interesaţi de literatura islandeză cu personajele ei puternice, cu peisajele ei îngrozitor de frumoase şi celor care doresc să urmărească traseul iniţiatic al unui tânăr după moartea celui mai bun prieten.

Recenzia a fost realizata datorita librariei online Libris , care mi-a oferit “Între cer şi pământ”. In Libris, gasiti carti online apartinand editurilor cunoscute (carti in engleza sau in romana) din diverse domenii.

 

Savoare şi economie? Se poate!

jamie_oliver_2_v08

Sursă: www.eyecandypopper.com

Obişnuiam să îl urmăresc la Jamie Oliver la televizor, însă de ceva timp am mutat vizualizările pe youtube unde mi se pare mult mai uşor să îi găseşti reţetele urmărind playlist-ul în care sunt încadrate. E o sursă sigură de inspiraţie atunci când nu mai ştiu ce aş putea să mănânc, a se înţelege însă că mă uit pentru a învăţa şi transmite către prietenul meu. El chiar are o pasiune pentru gătit şi pentru experimentat în bucătărie, iar eu sunt personajul care gustă şi apreciază şi sunt mai puţin implicată pe parcursul procesului. Evident, nu spun asta cu părere de rău, de ce i-aş lua eu din bucurie intervenind în gătit?

Revenind la bucătărit, un lucru pe care l-am conştientizat cam pe atunci când m-am mutat în Bucureşti şi deci am devenit flămândă studentă este că savoarea trebuie să vină mână în mână cu economisirea. Se poate să fie câteva influenţe de natură profesională ( căci economist voi ieşi de pe băncile facultăţii), însă cred cu tărie că e important să gestionăm corect gătitul. Am întâlnit multe cazuri de neglijenţă sau indiferenţă care s-au sfârşit cu mâncare gătită sau chiar materie primă aruncată. Un exces inutil care nu numai că afectează bugetul respectivului, dar perturbă echilibrul general.

Aşadar azi voi fi un Don Quijote mai norocos şi voi încerca să nu mă lupt cu morile de vânt, ci cu obiceiurile nu tocmai fericite ale consumatorilor. Vor avea loc trei bătălii şi sper că rezultatul va fi o victorie. În cinstea voastră, pornim la drum alături de simpaticul Sancho Panza- bugetul.

Bătălia I

Locaţie: Dealul Condimentelor

Participanţi: Natural versus Cumpărat

Dacă este un lucru pe care l-am învăţat de la Jamie Oliver şi pe care nu îl voi uita vreodată este acela cum că ar fi bine să îţi creşti condimentele acasă. Dacă staţi la casă, acest lucru nu e numai necesar, ci chiar obligatoriu datorită nenumăratelor avantaje aduse, dacă staţi la apartament ( cazul meu), lucrurile se mai complică puţintel. Sunt câteva condimente sau chiar legume ce pot fi crescute şi în apartament, trebuia doar să vă informaţi ce se poate face şi ce nu. Pentru această bătălie, aveţi bugetul de partea voastră întrucât nu va mai trebui să cumpăraţi cele necesare, investiţia va fi făcută doar la început, urmând ca ulterior să culegeţi roadele. Economisim, însă nu ne oprim aici. Condimentele vor fi întotdeaua proaspete, veţi fi siguri că sunt naturale şi în plus, acestea au capacitatea de a scoate din banal orice fel de mâncare. Nu e nevoie să cumpărăţi ingrediente extravagante şi să căutaţi reţete de lux, puteţi contracara aceste cheltuieli prin câteva condimente de bază.

Bătălia II

Duşman: Expirarea

Armă letală: Timpul

Din păcate, de multe ori bugetul e grav rănit pentru că nu suntem atenţi la ingrediente şi le lăsăm să lâncezească undeva prin fundul frigiderului. Asul pe care îl scot din mânecă este folosirea a ceea ce a rămas din alte reţete pentru una cu totul nouă. Dacă lipseşte inspiraţia, puteţi căuta reţete sau puteţi experimenta dacă sunteţi mai curajoşi. Chiar zilele trecute, am văzut un desert din ciocolată şi brânză tofu propus de Jamie. Un mic exemplu: aţi făcut o tartă din ciuperci şi v-au rămas câteva: puteţi pune puţină brânză deasupra şi apoi să le băgaţi în cuptop sau puteţi face o supă de ciuperci. Sau poate că aţi folosit ceapă la o salată, restul poate fi folosit într-un sos pentru paste. Ideea principală pe care trebuie să o reţineţi este să folosiţi ingredientele ce se strică cel mai uşor astfel încât să nu mai aruncaţi nimic. Va fi mai greu la început, însă pe parcurs veţi face acest lucru din instinct. E un pas mic, însă e important pentru victorie.

Bătălia III

Aliat: Verdeaţa

După primele două bătălii, am învăţat să ne procurăm singuri unele ingrediente şi să nu le irosim. Prin irosit se înţelege şi cumpărarea unor ingrediente de care nu avem nevoie ( fiind sub influenţa cumpărăturilor). Mai trebuie să vedem şi ce anume ar fi de preferat să mâncăm pentru a atinge echilibrul savoare- economisire. În locul unor snackuri sau a mâncărurilor de fast food, ne putem face o salată. Sună clişeic, ştiu, însă eu nu suport fast food-ul şi dacă vreau să mănând ceva rapid, adaug salată, roşii, castraveţi, câteva măsline şi puţină brânză ( pentru un adevărat festin, feta) într-un bol şi gata. Am economisit, am fost rapidă şi am mâncat sănătos. Trei puncte dintr-o lovitură! Tot aici intră şi alegerea ingredientelor: le puteţi cumpăra pe cele basic ( ouă, brânză, carne, legume etc) şi le puteţi trimite în bătălii pe mai multe fronturi-feluri de mâncare. De asemenea, puteţi face compoturi sau dulceaţă, costul total va fi mult sub cel găsit în piaţă. Strategia de luptă este foarte importantă dacă vrem să avem o victorie în ale gătitului, partea bună este că singurele arme de care aveţi nevoie sunt voinţa, atenţia şi preocuparea.

Sper că Don Quijote a doborât morile de vânt şi a reuşit să ajungă în bucătăria voastră, rămânând să vă fie alături şi să vă sprijine în ale gătitului. Am luptat ca urmare a acestei iniţiative:

Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele.