Cum am devenit cititoare I

În ultimul timp am primit din ce în ce mai multe întrebări legate de citit, aşa că azi voi începe seria “Cum am devenit cititoare” în care povestesc experienţele cu cărţile începând cu cele mai vechi amintiri până în prezent. Aş dori ca prin aceste postări să înţelegeţi cum am ajuns cititoare, de unde vine atracţia pentru cărţi, de asemenea aş dori să ştiu cum vi s-a întâmplat vouă, care sunt primele voastre amintiri cu cărţi. Anticipez că vor fi 3 părţi: copilărie+ gimnaziu, liceu şi facultate. Aş dori să leg fiecare parte de învăţământ pentru că au avut o influenţă puternică asupra obiceiurilor mele de citit.

Fascinaţia pentru cărţi. De unde?

Chiar şi înainte de a învăţa să citesc, am fost legată de lumea poveştilor. Aveam casete pe care le ascultam de zeci de ori, după atâţia ani tot ştiu intonaţia şi replicile din Povestea lui Stan Păţitul, Soacra cu trei nurori, Fata moşului şi fata babei, Vrăjitorul din Oz. Eram încântată să le ascult, uneori de 2-3 ori pe zi. Aceeaşi pretenţie o aveam pentru poveştile care mi se spuneau, voiam repetiţie pentru Turtiţa fermecată, Punguţa cu doi bani sau Ursul păcălit de vulpe. Poveştile menţionate erau favoritele mele, de aceea îmi doream să le aud de mai multe ori.

Mai târziu, aveam colecţia aceea de cărţi cunoscute, cu text şi spaţiu de colorat. Prima carte din colecţie era Pocahontas, dacă nu mă înşel. Le adoram, le luam la şcoală şi le reciteam cu aceeaşi plăcere. Tot atunci, aveam o cărticică pe care sper să o cunoaşteţi pentru că eu nu îmi aduc aminte cum se numea. Era cu două fete care locuiau într-o casă de lângă pădure, în faţa casei aveau două tufe diferite de trandafiri. Nu mai ştiu ce se întâmpla, dar sigur era o legătură cu trandafirii. Dacă ştiţi numele, vă rog să îmi spuneţi, o caut de ceva timp.

Cititul în gimnaziu

În gimnaziu am avut două influenţe puternice: de la mătuşa mea care avea o bibliotecă imensă şi care îmi recomanda şi împrumuta cărţi şi profesoara mea de română care mi-a înţeles şi încurajat pasiunea. Cea din urmă a fost cea care m-a sfătuit să nu mă rezum la citit, să încerc să scriu şi un timp am făcut asta. Nu am creat cine ştie ce, dar nu voi renega acea perioadă. Când privesc în urmă, nu mi se pare că citeam prea mult, mai mult de 6-7 cărţi pe lună nu atingeam. Nici nu aveam capacităţi deosebite de a diferenţia o carte bună de una proastă, aşadar am citit destul de multe cărţi nereuşite. Suficiente încât să învăţ să aleg, dar despre asta voi vorbi mai mult în partea de liceu.

Din păcate, nu am o evidenţă a cărţilor citite în acea perioadă, lista mea de lecturi începe în 2008. Ar fi fost interesant să arunc o privire pe acolo.

Cam atât pentru această parte, dacă aveţi întrebări legate de citit le puteţi adresa în secţiunea de comentarii. Pe curând!