O poveste modernă

Cu toţii am citit fabula lui La Fontaine şi înţelegem că greierele e trândav, bucurându-se de o vacanţă continuă, în timp ce furnica e o adevărată gospodină, sârguincioasă şi hărnicuţă foc. După faptă şi răsplată, aşa ne învaţă fabula cu morala ei, dacă munceşti, ai, dacă nu, iarna te aşteaptă cu braţele ei reci şi vântul ei aprig. Însă povestea modernă ne dezvăluie alte fapte, acţiunea merge în altă direcţie după ce apare un nou personaj, o instituţie financiară cu o vechime considerabilă de peste 160 de ani care nu urmăreşte profitul, ci beneficiul social. Să vedem despre ce este vorba şi în ce direcţie se va depăna firul poveştii.

Greierele: Ce vreme bună pentru cântat, natura parcă înfloreşte atunci când o desfăt cu muzica mea!

Furnica: O să te desfeţi tu la iarnă cu un frig năprasnic dacă nu te pui pe treabă. Numai Dumnezeu ştie cât am muncit, cât m-am străduit să strâng nişte bănuţi, să economisesc. Ştii tu ce înseamnă a economisi?

Greierele: Doamnă furnică…

Furnica: Domnişoară, pardon!

Greierele: Mă scuzaţi, domnişoară furnică, nu e nevoie să ştiu ce înseamnă a economisi, important e să mă bucur de viaţă.

Furnica: Te bucuri tu acum, dar când vin vremurile grele cine îţi asigură căldura în casă şi ce să mai spun, o vacanţă la munte, nici nu te gândeşti tu la aşa ceva!

Greierele: Aici greşeşti! Apelez la un prieten care mă ajută, CAR se cheamă. Au un program de creditare cu 0% dobândă pe an, ai mai auzit aşa ceva?

Furnica: Îl cunosc foarte bine pe prietenul tău, însă ţi-oi povesti mai încolo de unde. Acum spune-mi, cum se face acest lucru?

Greierele: Simplu, doamnă furnică. Domnişoară! Împrumut bani şi nu plătesc nici dobândă, nici comisioane. Un vis! Iar explicaţia e simplă, prietenul CAR nu caută profit, ci doreşte să ofere ajutor persoanelor ca mine, cei care nu au la dispoziţie banii necesari pentru ţelurile lor înalte. Un artist ca mine are nevoie de bani pentru a se dezvolta, iar programul acesta îmi sare imediat în ajutor.

Furnica: Scuzele mele pentru un artist! Mie mi se părea că mai degrabă pierzi vremea decât creezi artă. În fine, să zicem că ai dreptate şi un mic geniu se află în dumneata. Să îţi zic acum cum l-am cunoscut pe CAR, îţi voi arăta că există şi o altă cale, cea de economisire. După cum zis, mult am muncit şi am simţit nevoia să văd rodul acestei trude, mai exact m-am gândit să investesc. Să se înţeleagă, în treburi riscante nu mă bag! La ce agitaţie e în lumea financiară, nici nu mă gândeam să îmi pun banii în pericol. Ce am făcut? Am depus banii la Casa de economii Euro Credit, îmi oferă o dobândă mai mare decât la bancă, nu mai plătesc impozite sau taxe pentru veniturile suplimentare obţinute şi mă ştiu în siguranţă pentru că economiile sunt garantate de Fondul Naţional de Garantare Al Caselor de Ajutor Reciproc.

Greierele: Ai făcut tu o afacere bună, dar nici eu nu sunt mai prejos!

Furnica: Ehei, eu sunt foarte mulţumită de ce am făcut. Dacă mă gândesc mai bine, suntem amândoi mulţumiţi şi nevoile noastre sunt împlinite. Mai bine nu ne-am mai purta râcă, fiecare a ales o cale diferită, a economisirii sau a creditării, însă ambele sunt avantajoase. Ba mai mult, îţi arăt prietenie printr-o invitaţie la masă pentru tine şi prietenul nostru comun, CAR. Gătesc nişte sărmăluţe, un deliciu!

Greierele: Pot refuza eu o masă? Fondul muzical e asigurat de mine!

Tag: Very Inspiring Blogger Award

Începem cu regulile:

1. Multumeste celui care te-a nominalizat;
2. Scrie 7 lucruri despre tine;
3. Nominalizează alte 15 bloggerite să preia tag-ul, anuntandu-le printr-un comentariu pe blogul lor.

Mulţumesc, Ana Maria, pentru nominalizare.

Nu voi respecta punctul 3, oricine poate să preia tagul şi eventual să îmi lase un linkul respectiv.

1. Dacă cineva vrea să mă tortureze, mă poate trimite la cumpărături. În special la cele de încălţăminte. Încă de când eram mică, aveam dificultăţi în a găsi numărul meu şi o sesiune de cumpărături echivala cu multe ore pierdute.

2. Îmi doresc o bibliotecă imensă în viitoarea mea casă, în principal pentru a avea unde să pun sutele de cărţi deja adunate.

3. Ştiu să vorbesc în italiană, nu neapărat corect din punct de vedere gramatical, mai degrabă ştiu să mă fac înţeleasă. Am învăţat să vorbesc în cele 3 vacanţe de câte o săptămână, nu am avut încotro pentru că lumea mi se adresa în italiană. Tot legat de acest subiect, în gimnaziu am încercat să învăţ singură germana şi am eşuat lamentabil.

4. Am oscilat între Litere şi Finanţe,Bănci, acum sunt sigură că am făcut alegerea potrivită pentru mine. Îmi place să citesc, dar vreau să păstrez acest lucru ca pasiune, nu pentru o profesie.

5. Scopul vieţii mele este să călătoresc, aş investi mare parte din salariu în vacanţe. Îmi doresc să văd cât mai multe locuri interesante, cât mai multe clădiri impresionante şi să experimentez ce e specific pentru fiecare loc în parte.

6. Sunt foarte norocoasă atunci când particip la concursuri, Random este de multe ori de partea mea. Atunci când eram mică am câştigat vreo 2-3 concursuri când şansele erau incredibil de mici, de exemplu când eram într-un amfiteatru plin şi tocmai numele meu a fost extras. Acum, dacă particip la 10 concursuri probabil că voi fi câştigătoare la 2-3.

7. Ultimul punct l-aş lega de blogging. Îmi place cum m-a influenţat blogul şi mă bucur enorm că am întâlnit persoane ce îmi apreciază munca, mă încurajează şi mai ales, au încredere în recomandările mele. Pentru asta le mulţumesc şi sper să le răsplătesc fidelitatea prin postări cât mai reuşite.

Poimâine mă mut, aşadar nu ştiu cât de des voi mai posta începând cu 25 septembrie. Între timp, puteţi citi recenziile care au apărut pe blog, îmi puteţi trimite părerile voastre, sugestii, propuneri de discuţie etc. Încă o dată, mulţumesc vouă!